Bibliophilia (de Ziua Națională a Lecturii)

Ulise de James Joyce citit la ...creioane (!)
de către regretatul scriitor american David Foster Wallace (1962-2008).

Am mai spus-o și o repet ori de cîte ori mi se oferă ocazia.
O carte tipărită reprezintă, pentru mine, mai presus de orice, o stare de spirit. Trupul cărţii, carnea ei (ilustraţiile, coperţile, modul în care este paginată și cum sînt prinse filele între scoarțe şi pînă la cele mai mici motive ornamentale care o decorează) transformă o carte într-un obiect estetic senzorial, în clipele inefabile în care i te abandonezi cu întreaga ta fiinţă. Dimpreună cu textul propriu-zis, cartea tipărită nu este altceva decît o entitate sublimă, splendidă în întregul ei, care se însufleţeşte doar atunci cînd este citită. Pentru că o astfel de carte se însufleţeşte numai atunci cînd este citită. O carte părăsită într-un raft prăfuit de bibliotecă devine un obiect oarecare, neutru şi de prisos.
J. L. Borges spunea la un moment dat, parafrazîndu-l pe americanul Ralph Waldo Emerson, că biblioteca este un cabinet magic în care există multe spirite vrăjite, care se trezesc cînd le chemăm.
Altfel spus, doar atunci cînd cărțile îşi întîlnesc cititorii, se produce resurecţia lor. Altfel, ele mor. Mor şi se transformă în cu totul altfel de obiecte, care odată cu trecerea timpului, indiferent cît sînt de valoroase, intră în desuetudine. Care obiecte, odată cu moartea lor, ar transforma bibliotecile care le găzduiesc în altfel de cimitire, ale cărților uitate...
Pentru a avea viaţă, o carte trebuie iubită, admirată, privită cu ochii cei de carne dar mai ales mîngîiată cu ochii sufletului, adulmecată, luată cu sine şi ţinută cît mai aproape de inimă. Aidoma unei femei. Pentru că între o carte şi o femeie, ambele frumoase, de cele mai multe ori nu există diferenţe semnificative...
Ne stă în putere cu asupra de măsură să ținem în viață cărțile, citindu-le dar mai ales recitindu-le, pentru că numai astfel, ele, la rîndul lor, ne vor da viață. Ceea ce nu-i deloc puțin...
Bref, să citim și să recitim cît mai mult cu putință, oriunde și oricînd, atîta vreme cît cititul nici nu îngrașă și nici nu dăunează grav sănătății... 

(Fotografii: B.-L.S.)