Moartea este cea mai blîndă formă de viaţă, partea dominantă a dragostei eterne;
cel mai greu este să supravieţuieşti.
Gerhart Hauptmann
Constantin Mitulescu, profesorul meu de chitară clasică din anii tinereții și prieten străvechi (40 de ani or fi de-ajuns?), s-a hotărît, acum trei ani, obosit parcă de-atîta viață, să tragă luntrea-i pe-un mal pustiu, să nu-și mai continue drumul pe apa nu întotdeauna liniștită și strălimpede a existenței sale pămîntene și să-și poarte pașii undeva, într-un loc tainic, numai de el știut, în care să-și odihnească sufletul, ascultînd doar celesta muzică a sferelor...
Mi-ar plăcea să cred că de-acolo de unde și-o fi găsit noul sălaș, cînd și cînd, preț de-o clipă, îmi va zîmbi șăgalnic și-mi va face cu ochiul, mustăcind ștrengărește, dulce-amărui, după cum îi era felul...
Unul dintre dragii cei mai dragi chitariști ai profului:
Baden Powell…
Samba triste
...și însuși zeul său, Andrés Segovia, al cărui portret se afla la loc de cinste pe unul dintre pereții clasei sale din Palatul Culturii, unde își ținea orele...
Asturias
(Albeniz)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu