Constantin Brâncuși
(19 februarie 1876, Hobița – 16 martie 1957, Paris)
![]() |
Brâncuși, un autoportret |
Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor.
Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist; şi nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi...”
Constantin Brâncuși
Sărbătorim astăzi, discret, mult prea discret, așa cum se întîmplă de obicei, la noi, la români, cu marile noastre personalități care ne-au profilat destinul în lume, 149 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși, „unul dintre cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor”, așa cum pe bună dreptate îl numea – ținînd cont, poate, și de faptul că în limba egipteană vorbită în timpul faraonilor, „sculptor” chiar asta însemna, „creator” – scriitorul și criticul de artă francez Jean Cassou, pe strălucitul artist român – revendicat rapid de francezi, imediat după moartea sa din 1957, sub apelativul «Brancusi» (cu accent pe prima silabă) – adică tocmai pe acela căruia îi plăcea să spună despre sine, clar și răspicat, ori de cîte ori i se ivea ocazia: „Eu nu mai sînt al acestei lumi: sînt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup – mă aflu printre lucrurile esenţiale!”
![]() |
Portretul lui Brâncuși (1909) de Amedeo Modigliani |
Nu pot să termin portretul tău. Nu pot să te fixez și să te definesc. Ești viclean ca o vulpe. Dar nu te pot picta ca pe o vulpe, fiindcă ai o inimă bună, de țăran. Nu te pot picta ca pe un om de știință, deși ești detașat ca orice savant. Ești un bucătar excelent. N-am mîncat nicăieri o friptură de berbec mai bună decît la tine. Cum o să te pictez ca bucătar? Te văd că postești zile întregi pînă la înfometare pentru a atinge stadiul iluminării. Dar cum să te pictez ca sfînt? Cînd îți licăre ochii de fiecare dată cînd aduc tîrfe pe aici? Tu ai în figura ta fațețe atît de felurite încît nu pot desena fizionomia esențială. Spune-mi ce fațetă preferi? În jurul tău este mai mult mister decît în jurul lui
Rousseau-Vameșul”.
* Dintr-o scrisoare a lui Amedeo Modigliani către Brâncuși,
din volumul lui Petre Pandrea, «Brâncuși, amintiri și exegeze», ed. Meridiane, București, 1976
Constantin Brâncuși desenat
de Amedeo Modgliani
(portret în creion)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu