Raftul cărților

«Carte pentru îndrăgostiții care vor să se împrietenească» *

1. „Îndrăgostirea este o stare de suspendare a realității imediate și, ca urmare, și de suspendare a ființei, dar, numai aparent paradoxal, cu o intensificare a ființării. Ea desfide timpul, spațiul, vârstele și orice alte determinări separatoare. Uneori desfide tot ceea ce este (aparent) logic pentru logica obișnuită umană, funcționând în virtutea altei logici, ținînd de o lume a materiilor sublimate și transfigurate.”

2. (...) îndrăgostirea este o stare îngerească și, ca atare, cere curăție, deplină curăție. Cu făptuirea, cu cuvântarea, cu privirea, cu gândirea. Gândurile devin columbe neprihănite. De aceea, îndrăgostirea stinge în iubire orice accent pus pe trup și trupesc.”

3. „Cel care aprinde focul este Dumnezeu Însuși. Numai că Dumnezeu lucrează prin oameni, prin trimiși. Cel de care te îndrăgostești este pentru tine un trimis al lui Dumnezeu, o îmbrățișare duioasă a Lui. Totul este să arzi fără să fii mistuit, să arzi frumos, ceea ce revine la a arde firesc (...)”.

4. „Iubirea ta pentru altul este o certitudine, o activare maximală și binefăcătore a propriei ființe. Iubirea altuia pentru tine rămîne totdeauna, datorită egoismului propriu și îndoielii de sine, puțin nesigură, neabsolută (la nivelul receptării subiective). Persistă un sentiment, fie el chiar foarte vag și stins, de neîmplinire.”

5. „Îndrăgostirea generează delicatețe. Îndrăgostirea face ca totul în legătură cu cel de care ești îndrăgostit să fie scăldat în aur, să capete aură, să stră-lucească. Sporește exponențial puterea de vedere și îndeosebi cea de stră-vedere. Simțurile toate sînt la vrednică pândă, spre cuprinderea cu inima a de-necuprinsului.(...) Îndrăgostirea este timpul în care spunerea și tăcerea alternează potrivit. Timpul declarațiilor înfocate. Timpul tăcerilor celor mai grăitoare. Îndrăgostirea cheamă Poesia, o cheamă într-ajutor și întru împodobire. Toate curg și decurg poetic... De aceea, în orice îndrăgostire există un pic de literatură, de ficțiune, de visare, de salt în alt plan de realitate decît cel al vieții prozaice de fiecare zi.”

Costion Nicolescu

* Editura Sophia, București, 2014

Costion NICOLESCU este teolog şi etnolog, cu un doctorat în teologie la Institutul de Teologie Ortodoxă „Saint Serge“ din Paris (2006) * A fost cercetător ştiinţific în etnologie şi antropologie la Muzeul Țăranului Român din Bucureşti (1991 – 2011) * Este autor, printre altele, al volumelor „Credința, iubirea și nădejdea în viața și opera lui Andrei Tarkovski” (ed. Lumea Credinței, 2013) „Părintele nostru Dumitru Stăniloae sau viața ca teologie” (ed. Meteor Press, 2015), „Sufletul între Rai și Iad” (ed. Meteor Press, 2016), „Stârniri. Pentru o cultură a Învierii” (ed. Sophia, 2018), „Răsfrângeri” (ed. Sophia, 2019).