POEMOTECA (azi, de „Ziua Internațională a Poeziei”, ploieșteni & prahoveni)

Moto:

„Sunt aici un poet, care bea din viaţă

Aşa cum oamenii mărunţi beau vinul.”

Ezra Pound

Cădere

Prăbușire din mine în afara

ochilor, urechilor, gurii, mâinilor și nasului meu,

a muri

este o parte de Dumnezeu

ce nu se șterge, se uită.

A muri...

ce joc,

ce tresărire speriată de carne

moartea aceasta ca o perdea de oglinzi.

Călin Angelescu

(1957-2002; „Vârsta politică”)

Eu vă iubesc pe toate

Astăzi aniversez o seamă de eșecuri și sînt din

nou singur lîngă femeia mea.

Astăzi aniversez o viață săracă, minionă și sînt din

nou singur lîngă femeia mea.

Astăzi mă uit pe geam și bolta înstelată

îmi permite să înțeleg că viața este de fapt

o boală profesională de care suferă

întreg satul în care m-am născut și de dragul

căruia sînt din nou singur lîngă femeia mea.

Astăzi sîntem unsprezece brumărel 1985 și sînt

din nou singur lîngă femeia mea.

Dan David

(1952-1990; „Venirea fiului”)

Floare de dor

Geaba le spun tuturor

că nu pot trăi de dor

şi, să fac lumea să creadă,

mi-am scris dorul pe zăpadă.

Eu l-am scris, dar am greşit

că zăpada s-a topit

şi, pe unde-a fost zăpadă,

crescu florile grămadă,

dar, privind atent la ele,

văzui că nu-s floricele:

erau dorurile mele –

călca lumea peste ele...

Gheorghe Ene

(1915-?; poet-țăran din Vadu Părului, Prahova; din volumul „Foc căzut din stele")

Un viscol de comete

Car umbra ta cum o secundă ora,

Prin mari saloane de mărgăritare.

Eu te iubesc în iarna care moare,

Cu flaute de iarbă și ghitare.

Și-n părul tău înmiresmat de fluturi,

Din ceruri cad arțari cu barba moale.

Parcă ar fi un viscol de comete,

Adulmecînd tristețea din pocale.

Ion Vintilă Fintiș

(„Bufonul și KlaRaReGina”)

Insomnie

Ce trist este tata,

când stă de vorbă cu mine!

El a plecat de mult de aici.

M-a lăsat pe mine zălog,

să aud cum vine vânt viclean

să mă cheme

în ținuturi fără de vamă.

Un copil, fără somn,

pe tabla de întuneric,

desenează lupi de aramă.

Nicolae Stanciu

Casa poporului

„Să dăm Cezarului ce-i al poporului”

Din sânge și nervi te-am făcut, din

clipele noastre când ar fi trebuit să iubim.

Am tăcut și-am urât, am tăcut și-acum

am uitat. Moartea noastră, ca un oaspete seara,

întrebându-ne de ce moarte vom muri, de ce fel

de vină vom fi ispășiți, noi, nevinovații de-a fi

în viață. În timp ce sutele de vieți ale celor

în culpă se succed fără pauză, în timp ce ei taie

și spâzură, în timp ce în fiecare se pregătește-un

tiran. Inteligența e un loc viran, mușcă din pâine,

privește

la soclul lui Lenin

Ion Stratan

(1955-2005; „Celebra specie umană” )

***

eu unde oare oi fi fost în timpul vieții mele?

mi-o fi fost rău sau mi-o fi fost bine?

oare unde și în ce timp m-oi fi uitat pe mine?

aiurea m-am tot dus în timpul vieții mele.

aiurea, răstignit între coșmar și manele.

dar într-o bună zi va fi bine, va fi dimineață.

pretutindeni și-n viața mea:

între o greață și o alta, mai mare, mai multă,

tot greață.

Lucian Vasilescu

(„ȚARA MEA, VIAȚA MEA, DRAGOSTEA MEA despre modesta mea ratare personală”)

Ploiești/Soare

plouă cu soare raza e la zece lei suta

zarea nici nu mai vede buza de-atâta departe

în Plo dimineața seamănă cel mai mult cu marea

când țipă pescărușii prințesa măzăriche are sare-n păr

în Plo dimineața e atît de senină că nestînjenit - în

spațiu-timp-ființă pixelii sfîșie culoarea prin care -

lumina plouă din tablou paloare și soare iar

până când până însărcinați într-a noua

timpul pînă la bac a trecut mai ușor

Mihai Vieru

(„Hotel Sud”)