Raftul cărților

Alături de nume precum Vladimir Lossky, George Florovsky sau Nicolai Berdiaev, Paul Nicolaevici Evdokimov (1901-1970) reprezintă, fără doar și poate, unul dintre străluciții scriitori, filozofi și teologi, el fiind unanim considerat drept un reprezentant marcant al exilului rusesc din secolul XX. Din vasta sa operă elaborată, în integralitatea ei, în limba franceză, două titluri îmi par a fi emblematice, definitorii chiar, pentru finețea observației, preciziunea chirurgicală a gîndirii și, nu în ultimul rînd, a frumuseții scriiturii sale: Arta icoanei. O teologie a frumuseții, dimpreună cu Femeia și mîntuirea lumii.

„Bărbatul, lupător și tehnician, dezumanizează lumea; femeia, rugătoare, o umanizează prin calitatea ei de mamă care veghează asupra oricărei ființe omenești, ca

asupra propriului ei copil. Dar femeia își va împlini menirea numai dacă va primi slujirea «fecioarelor înțelepte» din parabolă, ale căror lămpi erau pline de darurile Duhului, numai dacă, gratia plena, o va urma pe Théotokos – Născătoarea de Dumnezeu (...) În fața tragediei lumii a treia, în fața materialismului, a pornografiei, a drogului, în fața tuturor elementelor descompunerii demonice (...), femeia este cea care, după ce a spus dimpreună cu Sfînta Fecioară fiat, este menită să spună astăzi nu, să-l oprească pe bărbatul aflat pe marginea prăpastiei, să-i arate adevărata lui chemare...”

Paul Evdokimov

(„Femeia și mîntuirea lumii”, ed. Sophia, 2015)