„E atît de ușor să faci un popor fericit! Îi iei totul și apoi îi dai jumătate înapoi.” (proverb rus)
Ce aşteptări mai putem avea de la niște creaturi îmbuibate, hămesite de putere și funcții, multe dintre ele degenerate biologic sau smintite de prea mulți bani, corupte pînă în măduva oaselor lor putrede, pe care continuăm să le numim generic „politicieni”, „edili”, „administratori”, „președinți”, „miniștri”, „parlamentari” etc., colcăind de titluri academice precum cîinii comunitari de purici și tapetați cu tot soiul de diplome acordate, pe căi numai de ei știute, din partea unor „instituții de învățămînt” fantomatice, care după ce ne-au transformat țara într-un ghetou, ne extermină sistematic, prin tot felul de tertipuri şi maşinațiuni, care de care mai „subtile”, care de care mai abjecte?
Să aibă onoare? Demnitate? Verticalitate? Morală? Prințipuri?
A cere unor cimpanzei să fie verticali, e ca şi cum ai încerca să pui un arac unui arbore secular crescut într-o rînă. Un copac bătrîn crescut strîmb, care pe deasupra mai e şi scorburos (găunos, cu alte cuvinte), îmi spunea bunică-miu, Dumnezeu să-l odihnească!, mai poate fi salvat doar cu toporul. Altfel spus, răul se înlătură de la rădăcină. Pentru că ipochimenii pomeniți mai devreme ar trebui înlăturați prin dezrădăcinare – nici măcar prin tăiere, că lăstăresc – fără milă, ca orice buruiană crescută anapoda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu