Fără putere, fală, voință sau un ban
Stau singur cu mîncarea rămasă peste an
Stau singur iar în casa-mi de nedereticat
Neridicat la masă și singur cu un pat
Ca o lumină-n lampă, ca steaua fără plozi
Sunt fluturii doar îngeri și clipele Irozi
Sunt singur fără Tine, Tu, Doamne, Tu, Iubire
Ce ești înfăptuire și ești nemărginire
Mai singur ca Psalmistul mă-ntreb pentru o dată
De merită și viața atîta lăudată
Fără vedere, auz, fără plecări, nădejde
M-arunc în somn bicisnic și singur între perne
Și-n inimă nu-mi joacă lumina unei vieți
Stau, de materii grele și tot privesc pereți
Și-acum, cînd semnul crucii pe foaie îl însemn
Văd în icoane sensul rupînd putridul lemn
Ion Stratan
(Din volumul „Mai mult ca moartea”, editura Axa, Botoșani, 1997)
 |
| Ion Stratan, 13 martie 2003 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu