și mă pierd din mâini pe mine,
nesperînd că voi putea să-nfrunt
tot ce, ca din partea ta îmi vine
grav, și neclintit, și ne-ntrerupt.
...alte vremi: O, cînd eram doar una,
de nimic chemată și trădată,
liniștea-mi era a pietrei, toată,
râul peste ea șoptind întruna.
Dar acum, în astă primăvară,
lin m-a frînt ceva întâia oară
din prea sumbrul an necunoscut,
și ceva mi-a dat sărmana-mi viață
caldă-n mîini cuiva ce ieri la față
și-n adîncul meu nu m-a văzut.
Rainer Maria Rilke
(„Opera poetică”, ed. Paralela 45, Pitești, 2007; trad. din limba germană de Mihail Nemeș)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu