 |
| Leonard Cohen (24 septembrie 1934, Montreal, Canada - 7 noiembrie 2014, Los Angeles) |
„În ceea ce mă priveşte, sunt un cohenian mediocru.
Posed albumul Ten New Songs şi o antologie Grand Collection de 16 piese, cele mai multe de pe albumele I'm Your Man (6) şi New Skin For The Old Ceremony (4). Fireşte, am şi cele două romane ale sale publicate de Editura Polirom (Joaca preferată şi Frumoşii învinşi). Chiar în momentul în care scriu aceste rânduri ascult piesa A Thousand Kisses Deep şi îmi dau seama că îmi place foarte mult fără a fi în stare să motivez de ce. Linia melodică este simplă şi repetitivă până aproape de monotonie. Vocea devitalizată, de bas obosit, a lui Cohen întăreşte impresia de monotonie, dar sugerează şi o nuanţă de mister. Ea sună ca o incantaţie, ca un mesaj pentru iniţiaţi, ca ceva ce trebuie înţeles dincolo de cântecul propriu-zis. Versurile, fără a fi geniale, sunt peste nivelul textelor create pentru a însoţi linii melodice, de aici poate sentimentul de profunzime, de esenţial pe care îl oferă cîntecele lui Cohen.
Posed albumul Ten New Songs şi o antologie Grand Collection de 16 piese, cele mai multe de pe albumele I'm Your Man (6) şi New Skin For The Old Ceremony (4). Fireşte, am şi cele două romane ale sale publicate de Editura Polirom (Joaca preferată şi Frumoşii învinşi). Chiar în momentul în care scriu aceste rânduri ascult piesa A Thousand Kisses Deep şi îmi dau seama că îmi place foarte mult fără a fi în stare să motivez de ce. Linia melodică este simplă şi repetitivă până aproape de monotonie. Vocea devitalizată, de bas obosit, a lui Cohen întăreşte impresia de monotonie, dar sugerează şi o nuanţă de mister. Ea sună ca o incantaţie, ca un mesaj pentru iniţiaţi, ca ceva ce trebuie înţeles dincolo de cântecul propriu-zis. Versurile, fără a fi geniale, sunt peste nivelul textelor create pentru a însoţi linii melodice, de aici poate sentimentul de profunzime, de esenţial pe care îl oferă cîntecele lui Cohen.
A Thousand
Kisses Deep
(poem recitat de
Leonard Cohen)
Una peste alta, muzica lui Cohen este o combinaţie inimitabilă de oboseală şi mister, de virilitate melancolică (dacă există aşa ceva) şi poezie, de monotonie a interpretării şi repetitivitate a liniei melodice. (...)
Traducerea lui Mircea Cărtărescu din lirica lui Leonard Cohen este corectă şi ea reprezintă un eveniment în sine. Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi, de aceea, traducerea realizată de el nu poate trece neobservată. Trebuie spus însă că ea nu produce o mare revelaţie privind calitatea poetului Leonard Cohen. Celor familiarizaţi cu interpetarea dată de Cohen unor piese precum The Future sau Everybody Knows li se va părea cu siguranţă ciudat să citească doar versurile, şi încă în versiune românească. În absenţa muzicii şi a sonorităţilor limbii engleze, aceste versuri sună straniu, chiar dacă Mircea Cărtărescu urmează pas cu pas, conţinutul original: Toată lumea ştie că acu-i momentul/ Toată lumea-aşteaptă semnul nevăzut,/ Toată lumea ştie că războiu-i gata,/ Toată lumea ştie că cei buni au pierdut./ Toată lumea ştie că jocu-i trucat/ Săracu-i sărac şi bogatu-i bogat,/ Ai o şansă la mie,/ Toată lumea ştie. (Toată lumea ştie, p. 277)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu