Citesc nu-ştiu pe unde despre planta numită „pipirig” şi gîndul mă duce, inevitabil, la cătunul Pipirig din munții Neamțului, nemurit de Creangă în „Amintirile” sale… De acolo se trăgea bunicul său dinspre mamă, David Creangă. Evident că toponimicul vine de la „pipirig” („ţipirigul”, „capu-cîmpului” sau „iarbă de cositor” cum i se mai spune) care e o rudă apropiată a papurei. Nu degeaba prin alte locuri din țară i se mai zice şi păpurică... În satul din Dîmboviţa al bunicilor mei materni i se spunea rogoz sau papură rotundă… Ba, bunicul îi mai spunea uneori şi „spetează”, mai cu seamă atunci cînd îmi confecţiona zmeele, cînd pregătea „scheletul” acestora, format din fîşii de rogoz şi care era apoi lipit cu pap (acel lipici din făină amestecată cu apă) sau cu clei de oase, cînd se găsea, pe hîrtia (sau, uneori, pe o bucată de pînză de in sau etamină apretată) dreptunghiulară, de care apoi agăţa în locurile doar de el ştiute sfoara de mînuit, coada şi zbîrnîitoarea…
miercuri, 14 noiembrie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Memento
Marlene Dietrich: Frumusețea și autenticitatea vin din interior. Ideea poate părea oribilă, dar este adevărată. (1965) Marlene Dietrich în...

-
Sînt un om care crede că viaţa există pentru a ajunge la o carte. Ion Stratan „Sub barba patriarhă şi-adâncile-i plete a căror aură lăsa să ...
-
Rendez-vous picto-poetic Nu cred să fi citit vreun alt volum* de poezie în care să abunde numele atîtor artiști. Drept pentru care, l-am și ...
Un comentariu:
Tot la cărun m-am gînsit și eu cînd am văzut titlul mailului...
Trimiteți un comentariu