Gînduri în fuior

Despre copii și îngeri...

Se spune că atunci cînd moare un bărbat, se prăbușește un arbore...Dar atunci cînd moare un copil, oare ce se întîmplă?... Un bătrîn călugăr mi-a răspuns, demult, cu ochii triști și vocea șoptită, că atunci cînd moare un copil, mulți spun că se naște un înger... Dar nu era sigur, totuși, nici de acest lucru, deoarece acest cumplit de trist fapt de viață, vine în continuarea ideii biblice, că păcatul adamic îi atinge și pe copii, fiindcă atît moartea fizică cît și cea spirituală, nu sînt altceva decît rezultatul păcatului originar al primului om... Niciunul dintre noi toți aceia care ne naștem , din clipa în care venim pe lume, nu sîntem nevinovați în fața lui Dumnezeu, mi-a mai spus bătrînul, reproducînd-mi un verset dintr-un Psalm al lui David (Iată că sînt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea), îndemnîndu-mă, blajin, să mă aplec cu toată înțelegerea, cu inima și cu gîndul, cît de mult pot, asupra lui...

Fra Filippo Lippi
(c. 1406, Florența - 1469, Spoleto)
 Feciora cu pruncul și doi îngeri 
(c.1465, tempera pe panel, 95 x 63.5 cm, Galleria degli Uffizi, Florence

L-am întrebat, apoi, dacă nu cumva Dumnezeu comite o nedreptate față de viața unei ființe neajunse la vîrsta responsabilității depline (adică neajunsă la credinţa că Dumnnezeu îi mîntuieşte pe toți aceia care mor înainte de a ajunge la capacitatea de a lua o decizie întru Hristos) și care, deci, neofensînd în nici un chip sfințenia Sa, nu poate primi de la El iertarea prin Hristos. Singura care, în fond, certifică neprihănirea... M-a privit cu bunătate și îngăduință, mai spunîndu-mi doar atît: Dumnezeu aplică ispăşirea lui Hristos pentru păcat şi copiilor mici, din moment ce ei nu sunt capabili mintal să înţeleagă starea lor păcătoasă şi nevoia lor de Mântuitor, însă, din nou, nu putem fi fermi... Dar, de un lucru putem fi siguri: Dumnezeu este iubitor, sfânt, plin de îndurare, drept şi milos. Tot ce face El este întotdeauna drept şi bun...

Deși au trecut ani buni de cînd am primit aceste adevărate cuvinte de folos, ori de cîte ori aflu despre moartea unui copil (cum mi s-a întîmplat chiar deunăzi) și trăiesc devastatoarea suferință pricinuită părinților lui dar și tuturor acelora care l-au iubit, încerc să-mi reprim revolta, spunîndu-mi doar că dacă Bunul Dumnezeu a îngăduit să se întîmple un asemenea fapt, de neînțeles pentru mine, păcătosul, el are, totuși, un rost...