Evocări bisericești

Astfel și-a intitulat noul său volum, prietenul nostru, eseistul, memorialistul și teologul Dan Ciachir, statornic colaborator al revistei „Gazeta Cărților” a Bibliotecii Județene „N. Iorga”, tipărit la editura „Lumea Credinței” din București, anul acesta, prin grija neobositului ei diriguitor, scriitorul și publicistul Răzvan Bucuroiu, același asiduu truditor la casa cuvîntului ziditor, care se ocupă de editarea revistelor Lumea Credinței (http://www.lumeacredintei.com/) și Lumea monahilor, periodice intrate de ani buni în conștiința tuturor acelora care se apleacă cu dragoste întru folos, asupra universului creștin-ortodox românesc și de pretutindeni, și care nu mai au nevoie de nici o prezentare. 

Volumul, așa cum chiar din titlu reiese, cuprinde, pe de o parte, o suită de evocări ale unor personalități emblematice ale spiritualității creștin-ortodoxe românești dintotdeauna („Noblețea smereniei” – părintele Dumiru Stăniloae; „Un om frămîntat” – Patriarhul Iustin Moisescu; „O cruce cu smaralde” – Mitropolitul Teoctist; „Părintele Anania” – Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania; „Un mare savant creștin” – Virgil Cândea, „Boierul îmbisericit” – Alexandru Paleologu; „Doi teologi străluciți” – despre muzicologul, compozitorul și bizantinologul Sebastian Barbu-Bucur și preotul profesor Ion Bria, autor printre alte lucrări de referință, al binecunoscutului „Dicționar de teologie Ortodoxă”; „Ascultîndul pe Țuțea” – dedicat gînditorului creștin Petre Țuțea), pe care, așa cum se afirmă și într-un succint „Prolog editorial”, Dan Ciachir a avut șansa să-i întîlnească, să le fie în preajmă ani buni și să se bucure de prețuirea lor nesmintită, ba mai mult, „care au lăsat o urmă în formarea sa.” Pe de altă parte, un capitol aparte, cel mai amplu al volumului, Dan Ciachir îl consacră amitirilor dumisale vizavi de existența unor așezăminte monahale prin care și-a purtat pașii de-a lungul vieții și a exemplarei meniri de la care aceste lăcașe, prin viețuitorii lor, nu s-au abătut în fața vicisitudii vremurilor din cei mai negri ani ai ultimului deceniu totalitar românesc. 

Multe dintre textele acestui volum au apărut, de-a lungul anilor, în diferite publicații (tipărite sau on-line) sau au intrat în sumarele unor volume anterioare, dar la fel de multe sînt inedite. Dan Ciachir, așa cum scriam cu ceva timp în urmă pe marginea unuia dintre splendidele sale volume (Drumul cel mai scurt spre tine însuți, 2015) are un remarcabil talent de memorialist dublat, în egală măsură, de harul și sensibilitatea prozatorului și, nu în ultimul rînd, de preciziunea de seismograf și luciditatea eseistului, calități evidente pentru oricine va parcurge cărțile sale și care, pe bună dreptate, l-au determinat pe criticul literar Mircea Platon să afirme, perfect justificat, că autorul nostru este unul dintre marii evocatori ai supraviețuirii României precomuniste (burgheze, țărănești, de mahala, de mânăstire) în România comunistă.

O carte perfect încopciată și bine structurată, care se citește pe nerăsuflate și care oferă detalii semnificative – îndeobște cititorului acomodat cu stilul rafinat/nuanțat al lui Dan Ciachir, nelipsit de un umor suculent, bine dozat și controlat printr-o scriitură fluidă, în tușe cînd diafane cînd păstoase – despre destinul unui om și al unui scriitor, atent și sensibil, devenit , în timp, el însuși o adevărată personalitate, de neneglijat, a zilelor noastre. (B.-L.S.)