marți, 9 septembrie 2014

Jurnal (cvasi)livresc de mini-vacanţă (II)*


Fotografie de © Cristina Nichituș Roncea
(sursa foto: 
nichitus.blogspot.ro)
August 2014. 
Părintelui Justin Pârvu, marele nostru mărturisitor şi duhovnic (de la a cărui trecere la cele veşnice s-a împlinit, în luna iunie, pe 16, un an), îi plăcea să spună, ori de cîte ori i se ivea prilejul: „Acasă a fost pentru mine totdeauna locul în care am văzut că oamenii au frică de Dumnezeu, respectă tradiţia şi valorile neamului. Dacă nu respecţi valorile neamului, care sînt identitatea ta în lume, ce să respecţi? Dacă nu respecţi tradiţia care e legătura ta cu trecutul, e rădăcina ta puternică, cum să mai ai pretenţia să rezişti în faţa loviturilor prezentului şi viitorului? Dacă nu-L respecţi pe Dumnezeu, cum să te mai consideri un om cu destin?

Aflu de pe pagina saitului „Open Doors” („Porţi deschise”, un ONG internaţional creştin, de sorginte protestantă, apolitic, al cărui principal scop este sprijinirea şi susţinerea creştinilor persecutaţi la nivel planetar, activitatea sa avînd drept temei articolul 18 din „Declaraţia universală a drepturilor omului”: „Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiintă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor”) că, la nivel planetar, peste 100 de milioane de persoane declarate adepte ale învăţăturii lui Hristos, au de suferit din pricina discriminărilor religioase la care sînt supuse, iar ceea ce este şi mai grav, 100 000 dintre acestea fiind asasinate! 

(Sursa foto: doxologia.ro)
Astfel, potrivit raportului pe 2013 întocmit de această organizaţie, Coreea de Nord (care de 12 ani figurează în fruntea topului ţărilor în care creştinii sînt persecutaţi, vezi foto) peste 70 000 de persoane sunt încarcerate sau internate în lagăre pentru „delicate” precum: deţinerea unei Biblii (considerată ilegală!), mărturisirea publică a credinţei ori pentru frecventarea bisericii. În Somalia, bunăoară, eliminarea fizică a creştinilor reprezintă o problemă de onoare (!) pentru orice somalez musulman (95% din populaţia ţării fiind de această religie). În Siria (unde pînă la declanşarea războiului civil, cei 2 milioane de creştini reprezentau 10% din populaţie), aflată pe locul trei (după cele amintite mai devreme) în topul discriminării religioase, numai anul trecut fiind ucişi 1200 de creştini iar peste 600 000 au părăsit ţara, o treime dintre biserici fiind deteriorate sau distruse complet. Situaţii similare au fost înregistrate în Egipt, Irak, Iran, Afganistan, Arbia Saudită, Pakistan, Libia, Sudan ori Nigeria. Orice comentariu e inutil.
 
Femeie siriană ortodoxă. „Cine nu o va scuipa, nu are onoare...”
(sursa foto: pelerinortodox.com)
Deşi lipsa mea de încredere în sondaje depăşeşte cu mult procentul de 3% (atît cît reprezintă marja de eroare a oricărui sondaj care se vrea a fi cît de cît serios), scepticismul meu vizavi de cifrele furnizate de aceste barometre ale vieţii sociale (şi nu numai!) se menţine, totuşi, la un nivel constant, mediu. Deunăzi, ochii mi-au picat pe un studiu realizat de „Centrul de cercetare pentru religie şi viaţă publică <Pew Research>” (din SUA) , bazat pe un sondaj efectuat în mai multe ţări de pe glob, care spunea că există o indisolubilă legătură, între prosperitatea, moralitatea şi religiozitea unei naţii. Cu alte cuvinte, dacă eşti bogat sau sărac, mai ai nevoie de Biblie, Biserică şi Dumnezeu ca să fii un individ moral? În 22 din cele 40 de ţări sondate din întreaga lume, cercetarea a relevat faptul că, în marea lor majoritate, oamenii văd o legătură  strînsă între moralitate şi credinţa în Dumnezeu. În ţări cu un nivel de trai ridicat precum Canada, Germania, Israel, Franţa, Italia, Norvegia, Grecia ori Cehia, majoritatea cetăţenilor cu pregătire superioară chestionaţi (deci cu o stare materială bună şi foarte bună) n-a fost de părere că religia te face moral. Excepţie au făcut-o, surprinzător pentru mulţi, Statele Unite (ţara cu cel mai mare PIB din lume), unde proporţia a fost echilibrată: 46% cred că Dumnezeu este necesar pentru a fi moral în timp ce 53%, nu.  În cele nouă ţări sondate din Europa (toate bogate şi foarte bogate), 68,2% dintre cei chestionaţi n-au văzut nici o legătură între religie şi moralitate, faţă de doar doar 12,6% în cele şase state africane „chestionate”. În China şi Franţa (locurile 2 şi 5 între economiile lumii), 75% şi respectiv 85% dintre persoane cred că poţi fi moral fără religie iar în Marea Britanie (locul 6), 78%, în timp ce în ţări precum Egipt (locul 38) şi Iordania (locul 92) doar 4% dintre oameni cred că moralitatea este posibilă fără credinţă. Asta în timp ce un sondaj paneuropean (realizat de „Departamentul de Cercetare Socială” din 19 state membre ale UE) i-a dat pe greci drept cei mai religioşi cetăţeni europeni. Astfel, 75% dintre ei se numesc religioşi, 46,2% declarînd că se roagă în mod regulat în timp ce doar 1,7% spun că sînt „nereligioşi” iar 4,1% admit că nu se roagă şi nu merg la biserică. 

August 2014. Brașov.
(Fotografie de © Bogdan-Lucian Stoicescu)
Faptul că România ocupă locul 6 (conform unui sondajului „The Global Index of Religiosity and Atheism", realizat de „WIN-Gallup International”) în topul internaţional al celor mai credincioase popoare din lume (89% dintre români s-au declarat a fi religioşi) şi ţinînd cont (şi) de cele de mai sus, aş putea trage o concluzie: cu toate că ocupă o poziţie fruntaşă printre credincioşii lumii ăsteia, românii-s codaşi la cel puţin două capitole vitale: prosperitate (după produsul intern brut pe cap de locuitor, ocupăm penultimul loc în Europa şi un altul, undeva, dincolo de poziţia 50 în lume, vai de capul nostru!) şi moralitate (a se citi inclusiv corupţie, la care deţinem un „onorant” loc 71, din cele 180 de ţări care au intrat în studiul publicat recent de „Transparency International”). 

Săraci, corupţi da’ cu frică de Dumnezeu în noi, cît cuprinde!
© Bogdan-Lucian Stoicescu
*II (VIII)/2014


Text apărut în „altPHel”:  

precum și în ediția tipărită, nr. 451, 9-15 septembrie 2014, p. 15

Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...