Jurnal (cvasi)livresc de mini-vacanță (I)*

„Dacǎ tot coboarǎ din maimuţǎ,

omul poate sǎ și urce la loc.”

Buster Keaton

Iulie, 2014. 

Țigăneală, țigănie și ţigănime, cît cuprinde, vara asta, nene, pe toate canalele de televiziune de cînd cu arestarea fratelui matrozului de la Cotroceni, dat în gît, cum s-ar spune în popor, de însuși cumătrul său, Florin Anghel, alias Bercea Mondialu. 

(Sursa foto: luju.ro)

Era să pun și „l”-ul final dar se pare că pre țigănește, așa precum a recomandat Izaura, fata faraonului, „Ie bini Mondialu și nu altufel, cum greșît să esprimă rumânii eștia la tilivizoare!”, lucru care, trebuie respectat cu sfințenie așa cum, de altfel, ar trebui respectate și noile definiții ale substantivelor comune „rom”  și „țigan”, cum bine ne agrăiește cea mai recentă ediție a „Dicţionarului Explicativ al Limbii Române” (DEX, ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2012). 

(Sursa foto: cotidianul.ro)

Astfel, conform acestei lucrări, s-a revizuit din temelii termenul „țigan”, care apare acum definit drept o „persoană aparţinînd unui ansamblu de popoare originare din nord-vestul Indiei, care au migrat şi în nordul Africii şi, ulterior, şi în cele două Americi, diferenţiindu-se în mai multe grupuri şi ducînd o viaţă seminomadă şi care vorbesc o limbă indo-europeană”, dar şi „epitet dat unei persoane brunete”, precum şi „epitet dat unei persoane cu comportament necivilizat”, toate cele trei avînd, cuprinsă între paranteze, recomandarea „adesea peiorativ” iar „rom”-ul (care în limba romanes înseamnă „om”) este un „termen prin care se autoidentifică membrii unui grup etnic originar din India şi răspândit mai ales în Sudul şi estul Europei, înlocuind denumirea ţigan, considerată peiorativă; (persoană) care aparţine acestui grup”. Față de o ediție mai veche a DEX-ului (editura Academiei Române, București, 1975), care acorda țiganului, într-un al treilea sens, definiţia „epitet dat unei persoane cu apucături rele”. Astfel stînd lucrurile, într-un comunicat de presă al „Agenţiei de Dezvoltare Comunitară <Împreună>” a minoritățíi rome din Românica [după ce, în prealabil, într-o scrisoare deschisă adresată directorului Institutului de lingvistică al Academiei Române, duhnind a  somație de la o poştă, în care, printre altele, romul Gelu Duminică, președintele pomenitei agenții, sugera imperativ: „Vǎ solicitǎm sǎ luați mǎsuri pentru a rectifica imediat definiția cuvantului «țigan», dupǎ cum urmeazǎ: sǎ consemnați caracterul peiorativ al cuvîntului «țigan» atunci cînd acesta din urmǎ este folosit pentru a denumi o persoanǎ care aparține minoritǎții rome și sǎ specificați cǎ folosirea acestui cuvînt nu este recomandatǎ deoarece este considerat ofensator (discrimineazǎ împotriva minoritǎții rome), sǎ consemnați caracterul peiorativ sau depreciativ pentru epitetul de la punctul 3 din definiţia cuvîntului «țigan», care în prezent (2009 – n.m., T.D.) apare: «Epitet dat unei persoane cu apucǎturi rele», sǎ definiți minoritatea naționalǎ în dreptul cuvîntului «rom», care va deveni astfel termenul de referințǎ (termenul principal) în locul cuvîntului «țigan»”], susținută frenetic de alte 15 organizații, comitete și comiții etnice ţigăneşti, se spune că s-a făcut „un pas către normalitate şi corectitudine”. Bref, un pas mic dar cam șontorog pentru lingvistică însă unul „corect politic” (ce frumos și cît european sună, Doamne, „esprimarea” asta, vorba Izaurei!) pentru o mai corectă percepere a imaginii (șifonate rău) etniei cu pricina. Reacția din partea editorilor și autorilor DEX-ului nu s-a lăsat așteptată, ea venind din partea academicianului Marius Sala, directorul „Institutului de Lingvistică al Academiei Române”, care a făcut salutara precizare că au fost făcute în mod tacit mult mai multe modificări (nu de capul lingviștilor, nooo, ci negociate la sînge cu reprezentanții comunității țigănești), fro 30 cu toatele, ale unor cuvinte care fac referire directă sau mai voalată la draga noastră etnie minoritară (care a devenit, de multișor, cea mai numeroasă printre cele conlocuitoare, cum se spunea odinioară, pe vremea împușcatului) băștinașă, precum: „balaoacheş”, „baragladină”, „bulibaşă”, „chivuţă”, „corturar”, „faraon”, „gitană”, „jude”, „laie”, „lăieţ”, „lingurar”, „puradel”, „rom”, „rudar”, „sălaş”, „ţigan”, „ţigănaş”, „ţigănatic”, „ţigăncuşă”, „ţigăncuţă”, „ţigăneală”, „ţigănel”, „ţigănesc”, „ţigăneşte”, „ţigănie”, „ţigănime”, „ţigănos”, ţigănuş”, „ursar”.

(fotografie de ©stoboluc)

Stau și mă întreb (vizavi de modificările aduse familiei de cuvinte derivate din substantivul „țigan”): oare n-ar fi fost mai simplu să se înlocuiască în vechea definiție („persoană cu apucături rele”), adjectivul „rele” cu „bune” sau cu superlativul „excepţionale”? Ori, de ce nu, ținînd cont de ultimile isprăvi ale clanului Bercea (devenit emblematic pentru etnia romă în momentul de faţă), definția ar putea foarte bine suna cam așa: „Persoană cu apucături excepționale, care frizează idealul”! (va urma)

© Bogdan-Lucian Stoicescu

* I (VII)/2014

Text apărut în „altPHel” la adresa: http://www.altphel.ro/2014/09/jurnal-cvasilivresc-de-mini-vacanta-i/,

 precum și în ediția tipărită, nr. 450, 2-8 septembrie 2014, p. 15