Mi-e dor de Giani Cocean...

.

Refugii estivale (26)

Așadar, mă cufundasem în fotelul meu comod, îmi ciulisem urechile atent fiind la ce vorbeau Florin și văr-miu, avînd revista aceea în brațe iar peste ea punîndu-mi carnetul-vocabular deschis în care, cu acel stilou „Pionier” despre care am vorbit data  trecută, îmi luam notițe sîrguincios, ca un elev model, numai ochi și urechi la ceea ce spuneau ei. Din șușotelile lor am înțeles că emisiunea pe care tocmai o asculatseră, pe rînd, în căști, fusese difuzată  la postul de radio „Europa Liberă”, în care invitatul, Cornel Chiriac, cel tocmai fugit din țară (era vara anului 1969), își povestise cu lux de amănunte „evadarea” din România, explicînd în contex și motivele care l-au determinat s-o facă. 

Cornel Chiriac
(sursa foto:http: bloguldeincercare.blogspot.ro)

La vremea aceea, tot ce știam io despre  postul ăsta de radio se rezuma la faptul era interzis în România, fiind considerat subversiv (îmi notasem cuvîntul ăsta - pe care-l tot auzeam io în discuțiile alor mei -  și explicația lui într-un alt carnet repertoar, așa cum, de altfel, eram obișnuit să procedez cu toate cuvintele necunoscute) și că toți aceia care-i ascultau emisiunile puteau să aibă mari necazuri cu miliția, riscînd chiar să meargă la închisoare, deoarece acolo se critica dur  regimul politic comunist care guverna țara, în frunte cu Ceaușescu. Așa îmi explicam io de ce toți „cei mari”, cînd comentau emisiunile pe care le ascultau frecvent la unele posturi de radio străine (precum erau „Europa Liberă”,  „Radio Libertatea”, „Radio Luxemburg”, „Radio Monte Carlo”, „Vocea Americii” ori BBC, nume pe care, evident că mi le notasem în carnetele mele și, atunci cînd rămîneam singur acasă, le căutam pe scala aparatului de radio – o hardughie de „Stassfurt Diamant” pe lămpi, nemțesc get-beget, pe eticheta de hîrtie lipită pe capacul din spatele lui scriind, de altfel, „Made in Germany”, dotat cu două difuzoare mari și o cutie de rezonanță din lemn furniruit, care-i conferea un impecabil sunet monofonic - achiziționat de ai mei cu un an înainte de nașterea mea, prin 1957 adică și pe care l-am avut pînă de curînd -  cu volumul dat normal, mînat de o inconștiență și o curiozitate morbide, specifice vîrstei, netrecîndu-mi prin cap nici cea mai vagă idee despre ce mi-a fi putut păți pielea dar mai cu seamă ce probleme le-aș fi putut pricinui alor mei și la ce i-aș fi putut expune), coborau vocea și vorbeau în șoaptă. 

Sigur că pe mine nu mă interesau emisiunile acelea politice, în care ore în șir se despica firul în patru despre viața din țările „lagărului socialist”, printre care se prenumăra și România, pentru simplul fapt că nu înțelegeam despre ce era vorba. În schimb, io căutam și ascultam emisiuni muzicale, precum fusese „Metronom”, foarte  populară în rîndurile melomanilor, difuzată pe postul național de radio în ultimii doi ani, realizată (în colaborare cu Geo Limbășeanu) și prezentată de Cornel Chiriac cu șarmul său inegalabil însă întreruptă brutal odată cu plecarea lui în Germania. Emisiunea aceasta avea să fie reluată de către secția în limba română a postului de radio „Europa Liberă”, în debutul lunii iunie a anului 1969, sub aceeași titulatură, ulterior el mai moderînd încă două („Jazz Magazin” și „Jazz à la carte”) dar și altele. Ei bine, în cadrul acelor emisiuni, Cornel Chiriac, dincolo de minunatele muzici pe care le prezenta,  nu scăpa niciodată prilejul să-și verse ofurile și să vitupereze împotriva regimului de la București și a politicii sale imbecile, în general dar mai cu seamă a celor care îi puseseră tălpi și nu-l lăsaseră să-și facă treaba ca lumea la radio și din pricina cărora fusese el obligat să emigreze. (va urma)

© Bogdan-Lucian Stoicescu

Text apărut în „altPHel”: http://www.altphel.ro/2014/05/refugii-estivale-26/