Refugii estivale (21)
Spuneam că
o emisiune extrem de populară mai ales în rîndul celor tineri, precum era „Metronom”,
difuzată pe principalul post naţional de radio al sfîrşitului deceniului şase
al secolului trecut (cum îndeobşte era cunoscut programul 1 al „Radio
România”), realizată de tandemul Cornel
Chiriac - Geo Limbăşeanu şi
prezentată de primul, nu era deloc pe placul regimului comunist din cel puţin
două motive: în primul rînd din cauza conţinutului (îndeosebi al „repertoriului
internaţional”, cum erau numite cu un termen generic piesele de provenienţă
occidentală) şi, în al doilea, de reputaţia în continuă creştere a lui Cornel
Chiriac. Drept pentru care emisiunea avea să fie destul de repede interzisă de
cenzura comunistă şi scoasă de pe post spre sfîrşitul anului 1968 (an în care,
în august, Cehoslovacia fusese invadată de armatele ţărilor semnatare ale „Tratatului
de la Varşovia”, cu excepţia României), după ce Cornel Chiriac, păcălind vigilenţa
cenzorului de serviciu, a înlocuit un cîntec din banda aprobată de acesta cu o
piesă a lui Mircea Florian, ale cărei versuri erau un protest voalat la adresa reprimării
cu brutalitate (sub forma unei poveşti despre cum cinci lupi mici şi unul mai mare
au atacat o stînă) a mişcărilor anticomuniste care cuprinseseră Cehoslovacia (cunoscute
în epocă sub denumirea „Primăvara de la
Praga”).
Ceva mai tîrziu (pe la începutul liceului, adică prin anii ‘74-‘75
ai secolului trecut), cam în perioada în care ascultam Metronomul-ul lui Chiriac la postul de radio „Europa liberă”, aveam să aud io şi un alt zvon care spunea că, de
fapt, interzicerea emisiunii lui Chiriac de la postul naţional de radio s-ar fi
datorat, în realitate, difuzării celebrei melodii a celor patru „Beatles”, Back
in USSR.
Mă rog, povestiri adevărate sau scorneli, n-aveam io, puştanul care eram atunci, de unde şti şi, de fapt, nici nu mă prea interesa, fie vorba-ntre noi. Cert era faptul că emisiunea care mă iniţia în tainele muzicilor adevărate (şi care îmi plăcea nespus), dispăruse şi, odată cu ea, multe dintre piesele dragi sufletului meu - pe care aveam să le ascult peste ani, pe la diverse alte posturi de radio („BBC”, „Luxemburg”, „Vocea Americii” sau deja pomenita „Europa Liberă”) ori „trase” pe benzi de magnetofon sau pe casete audio şi provenind din diverse alte surse – precum erau „Je t'aime... Moi non plus” a cuplului Jane Birkin-Serge Gainsbourg, „Monaco, 280 a l’ombre” a lui Jean-François Maurice, „Papa Was A Rolling Stone” a celor de la „Temptation”, „Sylvia's Mother” (Dr. Hook), „Sailling” (Rod Stewart), „Broken Down Angel” şi „Love Hurts” (Nazareth), „Ballroom Blitz” („The Sweet”), „Living Next Door To Alice” şi „Stranger” (Smokie ), „Child in Time“ (Deep Purple) ori „July Morning“ (Uriah Heep),
Mă rog, povestiri adevărate sau scorneli, n-aveam io, puştanul care eram atunci, de unde şti şi, de fapt, nici nu mă prea interesa, fie vorba-ntre noi. Cert era faptul că emisiunea care mă iniţia în tainele muzicilor adevărate (şi care îmi plăcea nespus), dispăruse şi, odată cu ea, multe dintre piesele dragi sufletului meu - pe care aveam să le ascult peste ani, pe la diverse alte posturi de radio („BBC”, „Luxemburg”, „Vocea Americii” sau deja pomenita „Europa Liberă”) ori „trase” pe benzi de magnetofon sau pe casete audio şi provenind din diverse alte surse – precum erau „Je t'aime... Moi non plus” a cuplului Jane Birkin-Serge Gainsbourg, „Monaco, 280 a l’ombre” a lui Jean-François Maurice, „Papa Was A Rolling Stone” a celor de la „Temptation”, „Sylvia's Mother” (Dr. Hook), „Sailling” (Rod Stewart), „Broken Down Angel” şi „Love Hurts” (Nazareth), „Ballroom Blitz” („The Sweet”), „Living Next Door To Alice” şi „Stranger” (Smokie ), „Child in Time“ (Deep Purple) ori „July Morning“ (Uriah Heep),
(va urma)
© Bogdan-Lucian Stoicescu
Text apărut în „altfel”:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu