Refugii estivale (1)
N-aş putea spune
că-s înamorat lulea de mare. Însă aşa cum scriam
cu ceva timp în urmă, nutresc un anume simţămînt inefabil pentru ea -
care de multe ori, ca şi în cazul de faţă, se transformă brusc în dor - generat nu neapǎrat de acea copleșitoare
vastitate acvatică în sine, ci mai cu seamă de locurile (şi, uneori, de oamenii) de
pe ţărm (din Constanţa sau de aiurea) peste care respirarea ei te învăluie ca o
boare răcoroasă, ca o nevǎzutǎ și abia perceptibilă vibraţie a întregii firi: plajele
brăzdate de umbrele alungite ale clădirilor sau ale copacilor de pe ţărm pierzîndu-se
în undele etern-mişcătoare, verzi-sinilii ale apei, în ceasurile tihnite de
dinaintea înserării; apoi falezele semeţe, aidoma zidurilor unei vechi cetăţi
care amplifică ţipetele pescăruşilor, franjurate acestea de lungi semnale cu
sonoritǎţi de tulnic ale sirenelor vapoarelor adăstate în larg, undeva pe linia
orizontului, acolo unde cer și apă-s una dar mai ales străzile labirintice pavate
cu macadam ori piatră cubică, copleșite de-o linişte celestă sub acea ireală lumină arămie a amurgului unei zile de toamnă. În acele clipe nespuse
din amurg, cînd doar pulberea diafan-aurie a soarelui blînd catifelează orice
contur, atunci şi numai atunci în aer vibrează poezia, amirosind a alge, a nisip şi-a
amintiri sărate... Atunci pare că însuși timpul se opreşte din curgerea-i fireascǎ, împietrit
undeva pe acele străduţe care-ţi urcă sau coboară paşii dinspre sau înspre
mare, printre casele din alte vremuri rînduite cuminţi pe lături, vegheate cu
pioșenie, parcă, de vechea biserică elenă, splendid surprinsă în tonuri
picturale suave, filigranate translucid de penelul - atît de atent la detalii -
prietenului meu, scriitorul Dan Ciachir, în „Treptele mării” :  |
| Biserica grecească din Constanța (sursa foto: http://www.ziuaconstanta.ro/) |
Majoritatea acestor
imagini mi s-au fixat în memoria afectivă încǎ de la sfîrşitul anilor ’70 ai
secolului trecut (cei mai lipsiţii de griji ai copilăriei şi ai adolescenţei),
cînd în fiece vară, alături de părinţi sau bunici, îmi petreceam două-trei
săptămîni în Constanţa, Mamaia şi, mai tîrziu, în Carmen Sylva (sau Eforie Sud de
azi). (va urma)
© Bogdan-Lucian Stoicescu
(Text publicat în „Altphel”,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu