Refugii estivale (3)
Cred că era în acel sfîrşit de august al anului 1971 – stînd io cu burta la soare şi prăjindu-mă sub supravegherea atentă a mamei, întins cît eram de lung pe un cearşaf, avînd dedesubt nisipul cel mai fin de pe tot litoralul nostru – cînd m-am întrebat pentru prima oară, în timp ce răsfoiam plictisit un ghid turitic al judeţului Constanţa, de unde vine numele Mamaia, purtat de această mică staţiune, despre care în acea cărţulie se spunea orice, numai de ce i se zice aşa, nu...
 |
| Mamaia. Hotelul „Rex” (1938) |
În toamna aceluiaşi an,
după începerea şcolii, aveam să aflu, într-o pauză, chestionîndu-l pe
regretatul meu profesor Ion Mărcuşanu, fie-i ţărîna uşoară! (cu care făceam
orele de istorie la „Liceul nr.2”, cum se numea atunci Colegiul Naţional „Mihai
Viteazul” de azi şi unde eram elev de gimnaziu), care nu numai că mi-a relatat
cu lux de amănunte etimologia respectivului substantiv propriu, ba mai mult,
după ce şi-a încheiat luxurianta povestire, mi-a dat ca temă de casă să o scriu
pînă ora viitoare, sub forma unei compuneri, în rezumat, nu mai întinsă de o
pagină şi jumătate. Noroc că fusesm ochi şi urechi la ce-mi spusese profu’ şi
reţinusem, cu cîteva mici omisiuni, aproape tot. Am încasat şi un 9 pe chestia
asta, notă enormă, pe care domnul profesor o dădea extrem de rar. În pauză, m-a
luat deoparte şi, în şoaptă şi cu o undă de îngrijorare în priviri, m-a
întrebat dacă a mai citit cineva lucrarea. I-am zis că nu şi atunci a zîmbit
şugubăţ, uşurat, parcă, după care a rupt acea foaie dublă de caiet dictando, făcînd-o
mii-fărîme, pe care apoi le-a băgat în buzunar. Mi-a mai zis să nu fiu supărat
că nu mi-o dă, dar că o „parte” din ceea ce scrisesem eu acolo nu era „de bine”
şi că „o să înţeleg io cînd o să mă fac mare” (!). Mult mai tîrziu am înţeles
eu că acea „parte” era tocmai cea în care eu povesteam despre ce-au făcut şi-au
dres regii României la Mamaia pînă-n 1944, regi despre care manualele noastre
de istorie nu vorbeau mai deloc, deoarece comuniştii nu-i aveau la lingurică pe
aceşti monarhi... Nu i-am mai zis domnului profesor că păstrasem ciorna (în
creion) a compunerii mele, pitită într-un caiet, pe care însă l-am aruncat la
un moment dat împreună cu alte hîrţoage!
Bref, aşa am aflat io că
numele staţiunii n-are nici o legătură cu substantivul comun „mamaie” (bunică)
ci că el derivă de la un nume propriu turcesc, „Mamaikyoi”, care apărea şi pe o hartă statistică
rusească de pe la 1855. În limba turcă „mai” înseamnă „unt”. Iar „kyoi”, sat.
Asta probabil pentru că, în cătunul aflat cîndva în zona staţiunii, pe malul
lacului Sűtghiol, turcaleţii păstoreau turme de oi (din al căror lapte îşi
făceau şi unt), deoarece acolo găseau, oameni și animale, apă bună de băut.
.+Camille+Allard.jpg) |
| Plaja de la Constanța (Kustendjeh, 1855). Desen de Camille Allard (sursa foto: romaniaforum.info) |
Savantul Nicolae Iorga e de altă
părere: că numele ar fi de origine tătară,
dat de cel al Hanului Crimeii, Mamai, conducătorul „Hoardei
Albastre”, din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Turcă sau tătară, mi-era
tot una. Io, oricum ar fi fost, eram foarte mulţumit: aflasem cum devine
cestiunea cu Mamaia mea.
(va urma)
© Bogdan-Lucian Stoicescu
(Text apărut în „Altphel”,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu