The Freewheelinʼ Bob Dylan
(1963)
Dylan nu este doar un mare poet, ci o mare personalitate.
Leonard Cohen
 |
| Fotografiile de pe coperțile albumului sînt realizate de Don Hunstein, și-l înfățișează pe Dylan mergând ușor rebegit pe o stradă înzăpezită din Greenwich Village (New York), la brațetă cu prietena sa de atunci, Suze Rotolo. |
Zilele astea, tot frunzărindu-le, memoriile bunicului Bob Dylan (care acum trei zile a împlinit 84 de ani, o, tempora!) strînse în splendidul op Cronica vieții mele. Volumul întîi (Chronicles: Volume One, 2004, apărut la Humanitas în 2015, în versiunea românească a lui Dan-Silviu Boerescu) mi-au reamintit că în această zi de mai a anului 1963, muzicianului i-a apărut la casa de discuri Columbia cel de-al doilea album de studio, celebrul The Freewheelinʼ Bob Dylan, considerat unul dintre cele mai influente L.P.-uri din istoria genurilor folk & rock.
Albumul conține piese scrise în marea lor majoritate de Dylan (Blowinʼ in the Wind, Masters of War, A Hard Rain’s a-Gonna Fall, Don’t Think Twice, It’s All Right) și doar două cover-uri (Corrina, Corrina și Honey, Just Allow Me One More Chance), multe dintre ele cu un pronunțat caracter protestatar și social, fapt care avea să-l impună rapid drept o voce majoră a sturlubaticei generații «flower-power» din SUA anilor ’60-’70.
The Freewheelinʼ Bob Dylan a fost una dintre cele 50 de înregistrări alese în 2002 de Biblioteca Congresului a SUA pentru a fi incluse în Registrul Național de Înregistrări, pentru ca un an mai tîrziu, revista «Rolling Stone» să-l plaseze pe poziția 97 în «Top 500» al celor mai bune albume din toate timpurile iar în ediția ei din 2020, pe locul 255.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu