Memento (mic portret în aquaforte)

Sursa foto: www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro

Prietenul meu CONSTANTIN HÂRLAV 

(14 mai 1950, Bilbor, Harghita – 21 martie 2014, Ploiești) a fost un remarcabil istoric literar, editor și profesor, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la promovarea literaturii românești, în general și a operei lui I.L. Caragiale, în special. 
A absolvit Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov în 1969, apoi Facultatea de Filologie, secția română-italiană, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, în 1973. În timpul studenției, a fost redactor și secretar general de redacție la revista „Echinox” (1971–1973), iar ulterior a ocupat funcții editoriale la publicația „Napoca universitară” (1975–1977) . În ultima parte a vieții a fost cercetător științific la „Institutul de istorie și teorie literară «George Călinescu»” al Academiei Române, de unde ar fi trebuit să se pensioneze, dacă nu s-ar fi grăbit așa de tare să părăsească această lume...

A colaborat la numeroase reviste culturale, printre care „Astra”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, și „Caiete critice” . A fost redactor-șef și consilier editorial al periodicului „Atitudini” al Casei de Cultură „Ion Luca Caragiale” din Ploiești (unde a creat rubrici precum „Dosar literar”, „Vitrina cu ploieșteni” și „Remember”) și redactor al revistei de cultură „Axioma” și „Gazeta Cărților” (ambele din Ploiești, ultima, o publicație sub egida bibliotecii județene „N. Iorga” din localitate).
Constantin Hârlav a alcătuit, împreună cu Nicolae Bârna și Stancu Ilin, ediția critică a operei lui I.L. Caragiale, publicată în cinci volume (între 2000 și 2011), sub egida Fundației Naționale pentru Știință și Artă și a Editurii Univers Enciclopedic. 

De asemenea, printre altele, a mai publicat volumul „Despre Caragiale. Încercări de precizie... istorico-literară” (2010, Editura Karta-Graphic, Ploiești), o analiză la microscop a operei maestrului, evidențiind preciziunea chirurgicală și rigoarea cercetării istorico-literare a autorului. A colaborat la „Dicţionarul General al Literaturii Române” și la multe alte opuri de istorie literară.
Cunoscut pentru pasiunea sa pentru cercetarea arhivelor și bibliotecilor, Constantin Hârlav a fost un autentic «om de bibliotecă» (n-am spus „șoarece”, așa cum îi  plăcea să-mi amintească de fiecare dată, auto-definindu-se, mustăcind șugubăț) , un cercetător acribios, care se simțea în elementul său printre rafturile înțesate cu cărți și documente rare, apreciat pentru seriozitatea, rigoarea, tenacitatea și, nu în ultimul rînd, discreția maladivă, umorul  subtil și ironia subțire, de ardelean hîtru și blajin pe măsură, calități care l-au însuflețit permanent, oferindu-i energiile necesare și sine qua non întreprinderii demersurilor sale vizavi de promovarea culturii literare (și nu numai) de excepție.

„Refugiat cu tot instrumentarul în sfera istoriei literare de profunzime, Constantin Hârlav urmăreşte surse, face diferenţieri între texte, identifică atent texte fără semnătură pentru o atribuire corectă, cu aceeaşi acribie filologică. Valorificându-şi deprinderile de «arhivar», el procedează ca un detectiv de documente, vigilent şi responsabil, scuturându-le de praful uitării.” (Nicolae Oprea)