Atingerea zidului
din legănarea timpului nu scapă nimeni
deși nu este mortală
la fel ca mâna care caută o altă mână
copacii se clatină și ei
pînă la împreunare
salvatorii ocupă totul cu bagajele lor
de cârpe inflamabile
pe vechi hârtii eciclate pentru ultimele anunțuri
e un drum spre locuri sigure
se desfac nodurile
chipuri care nu mai pot fi văzute
continuă în viețile altora
spre a păstra vinovația
e jocul vrăbiilor
lumina și fimiturile dau sens promiscuității
peste umerii noștri linia orizontului e dublă
până se termină petrecerea
pentru a ne face mai buni
decât fotografia de grup.
Noile reguli
i-am căutat pe cei care odată arătau lumea
nimeni nu mai știa de ei
nici de misterul mărilor acolo unde țărmul nu se mai termină
în fața nisipului de pe care dispar urmele
după noi reguli
spre aceeași înțelepciune disprețuită
în plină uitare istorică oamenii poartă aceleași bagaje
și se întâlnesc pentru a mai pune la cale ceva
nu din alte motive
printre atâtea promisiuni strigătul vine
din altă direcție
poate fi al unor războinici
poate al celor care au semănat spaima peste tot
magnificența de aici este la fel când soarele îți retează umbra
și toate își găsesc locul pentru somn.
Întrebarea-capcană
în fața celor care au ceva de spus acum stau câteva sinucideri
se mișcă lumea pe sub pământ mai puternică
decât moartea
inventar al distrugerilor pe care le face anotimpul
și orele cu perfecțiunea lor
avem neșansa aici
o moară oprită în plina lumină a zilei
au ales zarul câștigător pentru un nou triumf al ordinii
au adăugat cuvintele ajunse pulbere sub care
se fac alte jocuri de societate
în cercul lupilor se iartă greșelile altora
noaptea are un rug al convertirii
răspunsul la întrebarea-capcană cere ajutor
dintr-o altă condiție umană.
 |
| Ioan Vieru |
Orașul păsărilor
nu mai este loc între două ziduri
dimineața se ridică din locurile unde
am dormit
relația noastră a durat cât distanța dintre vehicule
așa dispar dincolo de linia de sosire
compromiși pentru că nu se poate altfel
pământ cu multe întrezăriri
din orașul păsărilor oaspeți nu mai avem
același punct de vedere cu al criticii literare
acolo acum au ridicat noile case
pentru cei care îți pot spune numele
din gânduri se retrage fiara socială cu multă discreție
spre o altă descriere a vremurilor.
Interdicții
mii de semne pe asfalt în jurul cărora se rotesc păsările
urma pașilor peste care se așază pulberea fină a fluturilor de noapte
ziduri din care nu rămâne decât umbra unei libertăți la schimb
așezări aduse tot mai aproape de legile schimbate
o medalie care luminează din trecutul de care nu se cunoaște nimic
rufele pe sfoara dintre două ferestre
tăcerea care a pus stăpânire peste țara
cu prea multe granițe
lucrurile așezate acolo unde se schimbă ordinea universului
ușa care se deschide te va pulveriza în toată istoria triburilor locale
mișcările celor din grup vor fi imitate din nevoia de spațiu
mâine vor fi mult mai multe interdicții
acelea la care te-ai gândit ca imposibile
deja există.
Locurile continuității
să nu trăiești în apropierea valurilor care nu au puterea
de-a scufunda ambarcațiunile
tot timpul moartea în auz face loc altor lucruri
seara te încrucișeazi cu cel care își plătește călătoria
în mica tavernă toate vocile par a citi ceva
lumina aproape nevăzută sparge zidul pentru
a te sărbători
zeci de ani pentru arborii cu rădăcinile în cer
se aprind fotografiile
în care reușim să nu mai revenim
locuri sărace pentru a găsi ceea ce se pierde prin iubire
nu mai pot avea cuvintele care epuizează
corpurile înălțându-se
într-o zi un un mic dar ajunge totul
în devierea pe care o presupune numele
care se repetă
și acele victorii care țin în captivitate
scenele groazei.
„Poezia lui Ioan Vieru este susținută de un filon grav, pe care poetul american T.S.Eliot îl numea «corelativul obiectiv»: un substrat al realității, aidoma unei pelicule cinematografice, pe care sunt «impresionate» vieți și destine, mărturisiri și pagini dintr-un imaginar jurnal existențial: de unde și discursul ce se zbate între realitatea concretă, palpabilă și una ireală, visată sau proiectată pe ecranul unor experiențe trăite la limită.
Traian T. Coșovei
.JPG)
A debutat publicistic în anii ʼ70 în revistele „Cronica” și „Luceafărul”, primul său volum de poezie, „Căile șoimului”, fiind publicat abia în 1990, după o întîrziere de aproape un deceniu, datorată refuzului său de a accepta cenzura ideologică a regimului ceaușist. În anii ʼ80, a fost colaboratorul unor prestigioase publicații literare („Amfiteatru”, „Tomis”, „Convorbiri Literare”, „Tribuna” ș.a.) fiind o prezență activă în publicistică.
După 1990, a continuat să publice poezie, eseuri și cronici literare, numărîndu-se printre primii ziariști și scriitori care au vorbit la Radio-ul național, în decembrie 1989. În 1992, a fost invitat de către scriitorii Ion Stratan, Mariana Marin și Hanibal Stănciulescu să se alăture redacției revistei „Contrapunct”, din 1994 devenind director al acesteia și președinte al „Fundației pentru Literatură și Arte Vizuale «Contrapunct»”.
Opera poetică (selectiv): „Căile șoimului” (1990), „Cearcăn” (1991), „Abisul mîinilor” (1994), „Transparență cu Pietà” (1997), „Intervalul răbdării” (2003), „Arhiva din spatele asinilor” (2007), „Hipnoza legii” (2017). Despre poezia sa au scris nume importante ale culturii românești, precum Alexandru Paleologu, Ion Stratan, Dorin Tudoran, Liviu Antonesei, Traian T. Coșovei, Gheorghe Grigurcu și mulți alții.
A fost distins cu Premiul de Excelență al Editurii Academiei Române, această recunoaștere evidențiind contribuția sa semnificativă la literatura română contemporană.
Este un colaborator statornic al revistei „Gazeta Cărților” a bibliotecii „Nicolae Iorga” al cărui redactor-șef sînt și în paginile căreia i-am publicat poezie și eseistică, multe dintre volumele sale fiindu-i lansate în varii ocazii sub egida instituției noastre.
Drept pentru care îi mulțumesc pentru solicitudinea pe care mi-a arătat-o, totodată dorindu-i din inimă și pe această cale dragului meu Ioan, multă sănătate, succes în tot ceea ce întreprinde și multă inspirație poetică!
La mulți ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu