 |
| RichardWagner (1813-1883) |
(pe numele său întreg Richard Wilhelm Wagner), compozitor și teoretician muzical german, una dintre cele mai influente personalități ale muzicii clasice europene, un inovator care a revoluționat opera prin introducerea «dramei muzicale continue», eliminînd separarea clară dintre arii și recitative.
A fost creatorul conceptului de operă de artă totală (Gesamtkunstwerk), în lucrarea teoretică Opera și Drama (1851), dezvoltînd o mai veche idee a sa despre o fuziune a muzicii, poeziei, teatrului și artelor vizuale într-o operă unitară, extinzînd granițele armoniei și tonalității, care va influența decisiv dezvoltarea muzicii moderne.
Cele mai cunoscute lucrări sînt Inelul Nibelungilor, un ciclu epic format din patru opere (Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried și Amurgul Zeilor), Tristan și Isolda (considerată una dintre cele mai înnoitoare opere, din punct de vedere armonic), Olandezul zburător, Maeștrii cîntăreți din Nürnberg și Parsifal, ultima sa operă, cu o tematică religioasă și filosofică.
A scris numeroase eseuri teoretice și polemice, unele dintre ele dezvoltînd idei antisemite, o trăsătură a personalității sale repudiată și mult discutată. Așa precum este Juda în muzică (Das Judenthum in der Musik, 1850), un eseu extrem de controversat, publicat inițial sub pseudonim, în care condamnă influența evreilor în muzica germană, în special prin atacuri la adresa compozitorilor Giacomo Meyerbeer (Jacob Liebmann Beer) și Felix Mendelssohn (Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy). Este considerat un text profund antisemit și problematic, ce a afectat serios percepția publică asupra sa. A fost admirat, printre mulți alții, de filozoful Friedrich Nietzsche și compozitorul Franz Liszt (cu care a întreținut interesante corespondențe, care oferă perspective și informații valoroase asupra personalității și gîndirii sale) dar și de führer-ul Adolf Hitler, ceea ce avea să pună într-un con de umbră prestigiul său postum, însă fără a-l știrbi în mod esențial.
A fost creatorul conceptului de operă de artă totală (Gesamtkunstwerk), în lucrarea teoretică Opera și Drama (1851), dezvoltînd o mai veche idee a sa despre o fuziune a muzicii, poeziei, teatrului și artelor vizuale într-o operă unitară, extinzînd granițele armoniei și tonalității, care va influența decisiv dezvoltarea muzicii moderne.
Cele mai cunoscute lucrări sînt Inelul Nibelungilor, un ciclu epic format din patru opere (Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried și Amurgul Zeilor), Tristan și Isolda (considerată una dintre cele mai înnoitoare opere, din punct de vedere armonic), Olandezul zburător, Maeștrii cîntăreți din Nürnberg și Parsifal, ultima sa operă, cu o tematică religioasă și filosofică.
A scris numeroase eseuri teoretice și polemice, unele dintre ele dezvoltînd idei antisemite, o trăsătură a personalității sale repudiată și mult discutată. Așa precum este Juda în muzică (Das Judenthum in der Musik, 1850), un eseu extrem de controversat, publicat inițial sub pseudonim, în care condamnă influența evreilor în muzica germană, în special prin atacuri la adresa compozitorilor Giacomo Meyerbeer (Jacob Liebmann Beer) și Felix Mendelssohn (Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy). Este considerat un text profund antisemit și problematic, ce a afectat serios percepția publică asupra sa. A fost admirat, printre mulți alții, de filozoful Friedrich Nietzsche și compozitorul Franz Liszt (cu care a întreținut interesante corespondențe, care oferă perspective și informații valoroase asupra personalității și gîndirii sale) dar și de führer-ul Adolf Hitler, ceea ce avea să pună într-un con de umbră prestigiul său postum, însă fără a-l știrbi în mod esențial.
A fost susținut financiar de regele Ludwig al II-lea al Bavariei, ceea ce i-a permis să-și împlinească viziunile artistice grandioase.
A fondat «Festivalul de la Bayreuth» în 1876, construind Teatrul de Operă din localitate, special pentru punerea în scenă a operelor sale, mai ales a ciclului Inelul Nibelungilor. Festivalul este activ și astăzi, fiind dedicat exclusiv creației compozitorului.
A fondat «Festivalul de la Bayreuth» în 1876, construind Teatrul de Operă din localitate, special pentru punerea în scenă a operelor sale, mai ales a ciclului Inelul Nibelungilor. Festivalul este activ și astăzi, fiind dedicat exclusiv creației compozitorului.
Wagner este considerat un gigant al muzicii occidentale și nu numai. Deși personalitatea sa continuă să suscite controverse, influența creației sale asupra muzicii, teatrului și chiar a filosofiei este incontestabilă.
Uvertura la opera Tannhäuser
(1845)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu