„Prietenia nu poate rămîne deplină și desăvîrșită decît între cei desăvîrșiți și cu aceleași virtuți, pe care aceeași voință și aceleași țeluri de viață nu-i lasă niciodată...”
Sf. Ioan Casian
Tîrziu în noapte, acum 4 ani, am aflat, printr-un mesaj trist venit din partea lui Radu Lupascu, întunecata veste a prematurei plecări dintre noi, a dragului nostru prieten și colaborator apropiat, scriitorul, poetul sensibil și împătimitul de muzici cu ștaif,
Valentin Radu Cantacuzu*...
În astfel de momente, cuvintele încetează a mai avea acoperire, deci a izbuti, în vreun fel ori altul, să atenueze tristețea pricinuită de dispariția cuiva drag, care ți-a fost prieten...
Și acolo, unde ți-ai găsit sălaș, Valentin, nu uita cuvintele unui poet care ne era drag amîndurora: „Asta e sora moarte / care ne adună după ce ne desparte....”
* Valentin, cel fără de pălărie (The Man Without Hat) în fotografiile de mai sus (prietenul nostru, Leonard Oprea, era și el între inimile noastre), mici eternități de-o clipă, întîmplate hăt, în 2016, la Muzeul Țăranului Român...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu