Poemoteca

 Manifest activist către tinerime

Jos Arta

căci s-a prostituat!

Poezia nu e decât un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vârstă;

Teatrul, o rețetă pentru melancolia negustorilor de conserve;

Literatura, un clistir răsuflat;

Dramaturgia, un borcan de fetuși fardați;

Pictura, un scutec al naturii, întins în saloanele de plasare;

Muzica, un mijloc de locomoțiune în cer;

Sculptura, știința pipăirilor dorsale;

Arhitectura, o antrepriză de mausoleuri înzorzonate;

Politica, îndeletnicirea cioclilor și a samsarilor;

...Luna o fereastră de bordel la care bat întreținuții banalului și poposesc flămânzii din furgoanele artei.

V R E M

minunea cuvântului nou și plin de sine; expresia plastică strictă și rapidă a aparatului Morse.

D E C I

moarte romanului-epopee și a romanului psihologic;

anecdota și nuvela sentimentală, realismul, exotismul, romanescul să rămână obiectul reporterilor iscusiți

(Un bun reportaj cotidian înlocuiește azi orice lung roman de aventuri sau de analiză);

Vrem teatrul de pură emotivitate, teatrul ca existență nouă.

dezbărată de clișeele șterse ale vieții burgheze, de obsesia înțelesurilor și a orientărilor.

Vrem artele plastice libere de sentimentalism, de literatură și anecdotă, expresie a formulelor și a culorilor pure în raport cu ele însele

(Un aparat fotografic perfecționat înlocuiește pictura de până acum și sensibilitatea artiștilor naturaliști)

Vrem stârpirea individualismului ca scop, pentru a tinde la arta integrală, pecete a marilor epoci (elenism, romantism, goticism, bizantinism etc.) - și simplificarea procedeelor până la economia formelor primitive (toate artele populare, olăria și țesuturile românești etc).

România se construiește azi.

În ciuda partidelor buimăcite, pătrundem în marea fază activistă industrială.

Orașele noastre, drumurile, podurile, uzinele ce se vor face, spiritul, ritmul și stilul ce vor decurge nu pot fi falsificate de bizantinism, ludovicism, copleșite de anacronisme. Să stârpim, prin forța dezgustului propagat, stafiile care tremură de lumină. Să ne ucidem morții!

Ion Vinea

Scriitoarea Henriette Yvonne Stahl & Ion Vinea

Acum 130 de ani, în această zi, se năștea ION VINEA (pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, m. 1964), poet, prozator, eseist și publicist, una dintre cele mai complexe figuri ale literaturii române din prima jumătate a secolului XX. A fost un scriitor implicat în mișcările literare avangardiste, însă fără să fi aderat la vreuna dintre ele, fiind refractar oricărei înregimentări, deși s-a considerat un permanent promotor al modernismului, dar al unuia echilibrat. A colaborat la reviste prestigioase ale culturii românești, precum Simbolul, Sburătorul, Facla, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Viața Românească ș.a. 

În poeziile sale timpurii se simte evidenta influență a simbolismului, însă mai tîrziu, stilul său se va maturiza, evoluînd spre un modernism sobru, rafinat și intelectualizat. În proză a cultivat nuvela și romanul, dar cu o evidentă dimensiune lirică, dublată de una psihologică.
Cu toate că nu a publicat foarte mult în volum în timpul vieții, Ion Vinea este considerat un scriitor de elită, un veritabil dandy al literaturii române (și nu numai). Deși a fost un autor extrem de activ publicistic, el și-a alcătuit cu dificultate puținele volume de poezie apărute în timpul vieții, în mare parte din cauza contextului politic, cenzurii și îndeosebi a propriei exigențe artistice. Din acest motiv, multe dintre poeziile sale – inclusiv cele avangardiste – au rămas, în timpul vieții sale, răspîndite în reviste precum Contimporanul, Integral, Punct, Unu ș.a, poezia sa fiind valorificată ulterior.
Opera sa a fost reevaluată după 1990, astăzi el fiind considerat unul dintre marii noștri poeți moderniști, numele său fiind asociat, deseori, pe de o parte, simbolismului și suprarealismului (mișcări aflate în imediata vecinătate a avangardismului) dar și realismului magic. Volume reprezentative: Paradisul suspinelor (poeme, cu 5 gravuri, printre care și un portret de Marcel Iancu, 1930), Ora fântânilor (1963), Lunatecii (un roman început în anii ’30, publicat parțial în reviste iar în varianta completă apărut postum, în 1965), Săgeata și arabescul. Articole și pamflete (1984).