„O, Glykí Mou éar” (în greacă: «Ω γλυκύ μου έαρ», tradusă adesea ca „O, dulcea mea primăvară” sau „O, dragul meu”) este un imn bizantin tradițional, cîntat în Vinerea Mare în Biserică, în cadrul slujbei ortodoxe cunoscute drept «Prohodul Domnului». Cu alte cuvinte, este un bocet de jale al Fecioarei Maria în momentul în care Iisus a fost așezat mormînt, o tînguire exprimînd profunda durere maternă.
„O, Glykí Mou éar” este unul dintre cele mai emoționante și iubite imnuri ale tradiției ortodoxe elene, un simbol al dragostei materne, al suferinței omenești în fața morții și, deopotrivă, un simbol al speranței în Înviere.
În varianta Vangelis–Irene Papas, piesa transcende granițele religioase, reprezentînd un moment muzical profund în care sacralitatea se contopește cu arta contemporană.Piesa face parte din albumul „Odes” (1979) al regretatului muzician Vangelis, și este rodul unei fericite colaborări cu Irene Papas, actriță și cîntăreață celebră, dorindu-se a fi un omagiu, într-o viziune modernă, adus muzicii tradiționale grecești.
«Au stropit mormîntul cu miruri, femeile mironosițe, venind dis-de-dimineață.
Plîngere pornit-a Maică Preacurata, cînd ai murit, Cuvinte.
Strigat-a Fecioara, cu lacrimi fierbinți, rărunchii pătrunzându-şi.
O, dulcea mea primăvară, fiul meu cel dulce, frumusețea unde Ți-a apus?
Muritorii toți aduc cîntare mormîntului Tău, Te slăvesc, dragul meu.
O, primăvară dulce, fiul meu cel dulce, frumusețea unde Ți-a apus?»
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu