Poemoteca

Maria Banuș

Fragment de primăvară*

O stradă pe care trec îndoită din umeri,

sub primăvara grea ca un cîntec de bivol.

Pietrele drumului şi stelele

stau cuminţi de poţi să le numeri,

numai cîntecul meu îmi sfîşie rochia,

sub primăvara grea ca un cîntec de bivol.

Bolborosesc. Şi tac. Degeaba aştept între uluci

învineţirea liliacului.

Dedesubtul genunchiului carnea e umedă ca un măr despicat,

şi albul ochilor tulbure, tulbure.

Mă gîndesc, mergînd aşa, îndoită din umeri,

la primăvara asta golaşe şi tristă ca un gît de băiat.

Scrisoare

Să taci. Îţi scriu fiindcă-i o noapte limpede ca o frunte de ied,

fiindcă mi-e cerul gurii amar ca pieliţa nucilor noi,

îţi scriu fiindcă suntem atît de uituci amîndoi.

Curînd şi bătaia fumurie a pleoapelor vom uita-o, cred.

Ascultă. Mergeam. Deodată părul ciufulit îmi căzu pe faţă. Ţîşnise vîntul.

Crengile arse de praf se căutau între ele cu foşnet moale.

Era un sălcîm, era şi mare. Ne-am oprit să-mi scutur nisipul strîns în sandale.

Atîta tot. Încheieturile tale îmi erau mai dragi decît cerul şi decît pămîntul.

(*poeme din volumul „Ţara fetelor”, 1937)

***

Ce tînăr sînt. M-aș dărui cu-nfiorare

oricărui zvon ce calea mi-o aține;

supus, în blînda vîntului strînsoare,

precum în parcuri plante suitoare,

vrea doru-mi vrejurile să-și anine.

Și-oricărei arme pieptu-mi dezgolesc,

atît cît simt că pieptu-mi se lărgește.

Căci este timp de drum să mă gătesc,

cînd din răcoarea-acestor maluri, ziua

în țări fără de țărmuri mă gonește.

Poetul

Oră, mă lași, te duci în larg.

Și mă rănește-aripa grea.

Singur: cu gura-mi ce să fac?

cu noaptea mea? cu ziua mea?

Iubită n-am, nici casă ca să stau,

și nici un loc în care să trăiesc.

Și orice lucruri cărora mă dau,

devin bogate și mă cheltuiesc.

Rainer Maria Rilke*

(*poeme din volumul «Versuri», EPLU, București, 1966; traducere din limba germană de Maria Banuș)

În urmă cu 111 ani, în această zi, se năștea (într-o familie evreiască) MARIA BANUȘ (pe numele ei real, Marioara Banuș), poetă, traducătoare, autoare dramatică, memorialistă și eseistă. A debutat în 1928, în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi, cu poemul La 14 ani (Te caut pe tine, suflete frumos / Cu frăgezimea și durata unui fum / Încât mă mir și eu cum de ai loc / În ființa mea de-acum...) iar editorial în 1937, cu volumul de versuri „Țara fetelor”, apreciat de critica literară și de marele public, dar care a fost retras de la difuzare iar poeta exclusă din viața literară în perioada regimului antonescian, din cauza originii sale evreiești.
Cariera ei literară a fost marcată de contextul istoric – inițial ea fiind apropiată de cercurile literare avangardiste, ulterior alăturîndu-se celor progresiste (socialiste și comuniste) din interbelic, drama războiului, apoi instaurarea comunismului în România – acesta influențînd profund direcțiile pe care le-a urmat lirica sa.
Este autoarea a numeroase volume de poezie și tălmăciri din lirica universală (Rainer Maria Rilke, Goethe, Shakespeare, Sándor Petőfi, Verlaine, Pușkin, Robert Browning, Pablo Neruda). Cîteva dintre volumele sale de versuri (Ție-ți vorbesc, America!, 1955, Magnet, 1962, Diamantul, 1965 ) sînt tributare dogmatismului proletcultist și realismului socialist. După depășirea acestei etape a creației sale literare și limpezirea ideologică, ea revine la fiorul poetic genuin și lirismul său inconfundabil, trăsături care au impus-o drept una dintre cele mai autentice și puternice voci ale poeziei românești dintotdeauna, volumele apărute ulterior (Portretul din Fayum –1970, Oricine și ceva – 1972, Noiembrie inocentul – 1981, Fiesta – 1990), confirmînd pe deplin acest lucru.
Poemele sale, reunite în antologia Orologiu cu figuri (1984), au fost traduse în limba franceză (L’Horloge à Jacquemart, 1987) și prefațate de binecunoscutul poet francez Alain Bosquet, membru al Academiei Regale Belgiene. Despre volumele sale au scris nume importante ale criticii noastre literare, precum George Călinescu, Tudor Vianu, Nicolae Manolescu, Ovid S. Crohmălniceanu ori Silvian Iosifescu.
În anul 1989 i se decernează Premiul Internațional Gottfried von Herder.
Ediția cuprinzînd cele peste 1200 de pagini ale memorialisticii sale (Însemnările mele, volumul I, 1927-1944 și volumul II, 1945-1999) a fost îngrijită de reputatul editor, critic și istoric literar Geo Șerban, ea apărînd postum, în 2014, la editura Cartea Românească. Este o realizare editorială remarcabilă pentru contribuția pe care o aduce la istoria literaturii române în general și la plasarea autoarei la locul cuvenit în cadrul acesteia.
La zece ani de la moartea poetei, în anul 2009, editura «Casa Radio» a publicat audio-book-ul Zăbale rupte. Poeme rostite la radio, conținînd 52 de poezii din întreaga sa creație, cu mai multe ilustrații aparținînd unuia dintre fii săi, pictorul Tudor Banuș.