Poemoteca

Moto:

Trebuie alese vorbele cu grijă, vorbele acestea lasă urme...”

(M. I.)

De la stînga: Cezar Baltag, Matei Călinescu,
Mircea Ivănescu, Nichita Stănescu, Modest Morariu și Petre Stoica
(1958)

despre logodnicele marelui marelui om

sau

să fie chiar și auzul o vorbire cu adevărat?*

(…)

                                                 (și eu mi-am amintit chiar de curînd

cum mi-a spus odată o ființă ­– alta, firește, ­– întotdeauna era o

                                                                                                          alta –

cum mi-a spus ea odată că nu mă voi mai schimba, vorbele mele

sînt aceleași, pentru că numai despre mine vorbesc – și oricare

                                                                                           dintre ființele

cărora le spun eu că am a le spune adevăruri, nu sînt de fapt

decît oglinzi – și, firește, eu știu că trebuie să nu mă uit în oglindă,

căci dacă mi-aș vedea rînjetul acolo – oglindit mi-ar rămîne

pe față, strîmbîndu-mi-o și mai mult)

Mircea Ivănescu

(1931-2011)

* Din volumul Commentarius perpetuus (parabole), ed. Dacia, 1986