sâmbătă, 9 martie 2024

Memento

Dan Andrei Aldea

Eu sunt acum într-un anotimp în care pot să trăiesc
şi să muncesc în tihnă,
aşa că voi face muzică pentru mine însumi... 

Pe numele său întreg, Dan Andrei Vladimir Aldea (n. 9 martie 1950, București) a fost solist vocal, multi-instrumentist (chitară, vioară, pian și instrumente cu clape, blockflöte, muzicuță, bas), aranjor și compozitor. Licențiat al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, la clasa de vioară a maestrului Dan Cumpăta, în 1973.

La doar 19 ani, se alătură basistului Corneliu „Bibi” Ionescu și bateristului Marian Toroimac, devenind lider al grupului rămas în istoria muzicii rock românești sub numele de „Sfinx”. Unanim considerat drept unul dintre cei mai creativi și valoroși chitariști români, stăpînind o tehnică impecabilă, el a scris pentru și a interpretat cu „Sfinx” piese precum „Șir de cocori”, „Noi nu ne temem / Zece arici înamorați”, „Din nou acasă”, „Fetele albinele”, „Om bun”. A editat, alături de grupul său (la care veniseră bateristul Mihai Cernea, pianistul Nicolae Enache și chitaristul Dan Bădulescu), L.P.-urile „Lume Albă” (1975) și „Zalmoxe” (1978), acesta din urmă fiind unul dintre primele albume-concept de rock-progresiv românești.

Compozitor introvertit, rafinat și cultivat, a scris cîteva sute de piese sub nume propriu sau în colaborare cu alți muzicieni, compozițiile sale acoperind o largă paletă stilistică, de la creații semi-simfonice (precum binecunoscuta prelucrare după „Languir me fais”, din opusul 15, „Șapte cîntece pe versuri de Clément Marot”, de George Enescu), pînă la
piese de blues-rock, folk, jazz ori country-rock.

În 1981 a părăsit țara stabilindu-se în Belgia (unde a căpătat statutul de azilant politic) apoi s-a mutat în Germania, țară în care și-a înființat propriul studio de înregistrări, „Danʼs Own”.

A colaborat (în calitate de compozitor sau de instrumentist) la înregistrarea albumelor unor artiști precum Dida Drăgan, Anda Călugăreanu, Mircea Vintilă sau Valeriu Sterian. În paralel, a scris muzică pentru teatru (la spectacolele „Suferințele tânărului Werther” de J. W. Goethe, „Elisabeta I-a” și „A douăsprezecea noapte” de W. Shakespeare), din muzica acestuia din urmă rămînînd celebru „Cîntecul bufonului”.
A compus, în colaborare cu Dorin Liviu Zaharia, coloana sonoră a peliculei „Nunta de piatră” (regizată de tandemul Mircea Veroiu - Dan Pița, în 1973).

În 2014, după 33 de ani de exil, a revenit în România.
A încetat din viață în 18 ianuarie 2020, în locuința sa din Călărași.

Dan Andrei Aldea a considerat cel mai bun disc scos de cineva pe această planetă, albumul Olias Of Sunhillow (din 1976) compus și interpretat (la toate instrumentele) de celebrul muzician britanic Jon Anderson, solist vocal al trupei Yes.


Languir me fais

Zalmoxe

Cîntecul bufonului


Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...