Cam astfel de „felicitări” circulau prin anii ’60–’70 ai secolului trecut pe la noi, ăi pe care țîncii care eram atunci le ofeream mămicilor și bunicelor noastre, educatoarelor și învățătoarelor ori colegelor, însoțite întotdeauna de un buchețel de ghiocei sau de-o floare…
Pe unele dintre ele caligrafiam frumos niște acrostihuri (precum cel de mai jos) sau închipuiam alte urări, folosind creioane colorate marca „Pastelcolor”, tocuri, stilouri „Pionier” sau celebrele, în acele vremuri, „Carioca”, niște creioane din plastic, umplute cu tuș colorat, ale căror vîrfuri, confecționate dintr-un soi de material textil, se scămoșau, bontorogindu-se rapid, lăsînd ceva dîre pe hîrtie, doar dacă erau apăsate cu nădejde:
8
M artie, martie, mărţişor
A i dat drumul la izvor,
R isipind şi nori şi ceaţă,
T u trezeşti din nou la viaţă,
I arbă, gîze, flori, albine,
E u de-aceea ţin la tine!
După cum lesne se poate observa, alături de „felicitările” băștinașe, la noi au mai circulat (pînă prin anii ʼ65 – ʼ66) și niște cartoline ilustrate, în marea lor majoritate de inspirație stahanovist-proletcultistă, purtînd tot soiul de exortații mobilizatoare și o gamă variată de urări, traduse ori exprimate direct în limba de lemn a „marii noastre prietene” de la răsărit, pe atunci supranumită Maica Rusia, azi doar Rusia (aceeași Mărie, daʼ cu altă pălărie), care în zilele acestea a catadicsit să se supere foarte pe noi și, considerîndu-ne total neprietenoși, ba chiar dușmănoși, să ne treacă pe o listă neagră, alături de mulți, mulți alții...
Aferim!
Azi, acum, revenind la sentimente mai luminoase, le doresc doamnelor și domnișoarelor sărbătorite, dimpreună cu toate gîndurile mele cele mai bune, tot binele din lume, să fie fericite și iubite, să nu le lipsească nimeni și nimic!
La mulți ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu