Memento

 Ion Creangă

Pe 1 martie 1837 se năștea Ion Creangă. Alături de Caragiale, Slavici și Eminescu, este considerat unul dintre clasicii literaturii române, mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie dar deopotrivă și pentru nuvelele, poveștile și povestirile sale, considerate adevărate bijuterii ale literaturii române. 

Anul 1875 este definitoriu în biografia și cariera sa literară, pentru că atunci îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, proaspăt numit revizor într-o comisie de examinare a cărţilor didactice din Iaşi. Prin el, Creangă ajunge în cercul «Junimii» şi începe să publice constant poveşti şi povestiri în Convorbiri Literare. Din 1880, la îndemnurile lui Eminescu, al cărui bun și statornic prieten devenise, începe să scrie 

Amintiri din copilărie. 

În anii următori se implică total în activitatea de editare a unor manuale școlare, iar în paralel își vede tipărite primele trei părţi din Amintiri. Însă starea sănătății sale se înrăutăţeşte progresiv și se agravează iremediabil după moartea lui Eminescu. Creangă se stinge din viață în noaptea de 31 decembrie 1889, în urma unui atac cerebral. 

Partea a IV-a din Amintiri va fi publicată postum, în anul 1892...

Ion Creangă, lat pe tinichea

În patrimoniul Muzeului Literaturii Române din Iaşi a fost descoperită o fotografie inedită (realizată în anul 1885 la Slănic Moldova, unde scriitorul se afla la tratament, de fapt o copie după o ferotipie, confecţionată în atelierul lui Siegmund Packer) în care, Creangă stă în picioare, alături de Alexandru C. Cuza* (stînga) şi Nicolai Andriescu-Bogdan** (dreapta).

Povestea acestei imagini este relatată de N. A.–Bogdan în volumul Poveşti şi bazaconii din Moldova (Ed. Librăriei Socec & Co., Bucureşti, 1923, ediţia a III-a): Într-una din zile, venind un fotograf care poza pe tinichea – fotografie aşa-zis americană – invitai de mai multe ori pe Creangă să-şi scoată poza. Dar mai întotdeauna îmi răspunea: Decît să dau un frăncuşor ca să mă văd lat pe tinichea, mai bine cumpăr cu el un coşuleţ cu brînză sau de păstrăvi şi mi-a prii mai bine decît tinicheaua... Într-o zi însă, aflîndu-se şi cu dl A. C. Cuza, îl hotărîi să ne pozăm tustrei în grupă; ne aşezarăm într-un tufiş lîngă sala de cură, Creangă stînd în picioare, îndărăt şi noi pe o bancă, eu la stînga, Cuza la dreapta lui.

Pe verso-ul fotografiei se poate citi și o dedicație: 

„Lui V.A. Gheorghiţă 15/28 Februarie 1914 Iaşi” aparţinînd lui Radu Manoliu precum şi precizarea „Copie după originalul din 1885 la Slănicul din Moldova A.C. Cuza, I. Creangă, P(?)Bogdan” (sic!)

* (1857-1947), profosor de economie, ministru şi om politic de extremă dreaptă, care va fonda (împreună cu C. Z. Codreanu), formaţiunea naţionalistă „Liga Apărării Naţional Creştine” (LANC, 1923), care în 1935 va fuziona cu „Partidul Naţional Agrar” condus de Octavian Goga, rezultînd „Partidul Naţional Creştin”. C. Z. Codreanu va părăsi LANC şi va înfiinţa, în 1927, „Legiunea Arhanghelului Mihail şi Gavriil”.
** (1858-1939), istoriograf, publicist şi scriitor, care l-a avut învăţător pe Creangă. Este autorul lucrării monografice „Orașul Iași - odinioară și astăzi”, considerată opera sa de căpătîi.