Eveniment

Lansarea volumului

TRECUTUL CONTINUU

de 

Ioan Groșescu

Pe IOAN GROŞESCU (n. 1941, absolvent al Facultății de Filologie a Universității din București), l-am cunoscut în 1991, la un an după ce, împreună cu alţi doi binecunoscuți jurnalişti ploieșteni (Minel Mateucă şi regretatul Ion Marinescu), fondase periodicul Ploieştii, printre ai cărui colaboratori m-am prenumărat. Nu-l voi numi jurnalist sau publicist (chiar dacă îndelungata sa carieră de redactor în presa scrisă îl recomandă cu prisosință, în același timp el fiind și unul dintre decanii de vîrstă ai presei prahovene) – aşa cum l-am cunoscut cu mai bine de 30 de ani în urmă –, atîta vreme cît el este, mai presus de toate, unul dintre condeiele literare de primă mînă ale urbei noastre (şi nu numai), un scriitor de neignorat și un împătimit monografist, un gurmand al istoriei şi istoriilor ploieştene, cum perfect îl definea bunul său prieten și coleg de facultate, regretatul critic și istoric literar, Mircea Iorgulescu.

Debutul său editorial avea să se producă relativ tîrziu, la 56 de ani,  surprinzător pentru mulți, și nu cu un volum de articole jurnalistice, ci cu unul de poeme, Cuvintele ca banii (1997). De altfel, va mai scrie încă cinci volume de versuri: Refugiu, Poeme, Iluzii (antologie), Cai verzi (cu mai multe desene ale pictorului Florin Șuțu) și Dezafectare (cu 34 de reproduceri după tablouri ale pictorului Marcel Bejgu), opera sa poetică punînd-o într-un evident con de umbră pe cea publicistică, însă fără a-i submina calitățile. Totuși, o selecție din creația sa jurnalistică (articole, anchete, reportaje, eseuri, tablete etc.) va face obiectul volumului D-a surda (2001), care-l va readuce pe Ioan Groșescu în atenția cititorilor săi, ca pe un rafinat, talentat și experimentat jurnalist.

A publicat și volumul monografic și de istorie literară Ploieşti – Casa Ingerului. 16 ani după nemurire - Nichita Stănescu (1999), o alta numită Cimitirele Ploieștiului (2004), una dedicată profesorului său de matematică Ion Grigore (Ion Grigore – destinul unui dascăl, 2007) și o alta, în 2008, o adevărată istorie a devenirii Urbei X, Mahalalele Ploieştiului (care, între timp, a ajuns la ediția a IV-a, augmentată, însumînd aproape 800 de pagini, într-o prezentare de lux, în două volume, bogat ilustrate) iar în 2010 a dat la iveală prima ediție a romanului cu carater autobiografic, Trecutul continuu. Din producţia sa editorială mai pot fi amintite și volumele de istorie literară Ultima trăncăneală și Posteritatea lui Nichita Stănescu, ambele apărute în 2022.

Este co-fondator al Societății Memorial «Nichita Stănescu» (poziție din care s-a implicat nemijlocit în recuperarea casei natale a poetului și la transformarea acesteia în casă memorială, precum și la ridicarea bustului monumental al poetului în Ploiești) şi al Societăţii culturale Ploieşti-Mileniul III, al cărei secretar a și fost, entitate unde se elaborează, printre multe altele, Marea Carte a Ploieştiului, o amplă lucrare monografică, ajunsă, deja, la volumul al III-lea, el fiind și unul dintre principalii co-autori ai acestei temerare întreprinderi. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești.

25 martie 2015.
Împreună, la lansarea antologiei poetice Iluzii...

M-am bucurat de privilegiul prezentării, la biblioteca ploieșteană Nicolae Iorga, majorității volumelor prietenului meu Ioan Groșescu. Iată că, la 14 ani de la apariția primei ediții, romanul Trecutul continuu, o amplă frescă socială cu puternice accente autobiografice, întinsă pe mai bine de 400 de pagini, cunoaște o nouă ediție, revăzută și cu o elegantă haină grafică, pentru care fiul său George Groșescu merită felicitări.

Vom lansa acest volum, alături fiindu-ne alți doi scriitori ploieșteni, poetul Nicolae Stanciu și criticul literar Traian D. Lazăr, doi vechi și statornici prieteni ai autorului, deopotrivă ai mei și ai bibliotecii noastre.

Acest eveniment este parte integrantă a ciclului de manifestări dedicate Zilelor Bibliotecii Nicolae Iorga (20 – 22 martie 2024).