Ultima rugă
La sfîrșit, cu
blîndeţe
Să fiu purtat
Departe de
zidurile puternicei fortăreţe,
Departe de
încuietorile ferecatelor lacăte,
Departe de
opreliștile bine închiselor porţi,
Să alunec în
liniște;
Descuiaţi
lacătele cu cheia tăcerii,
Iar tu, suflete,
cu o șoaptă, dă ușile în lături,
Cu calm, nu fii
nerăbdător!
(Ce puternică e
încleștarea ta, trup muritor!
Ce tare e,
iubire, împotrivirea ta!)
Walt Whitman
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu