Poemoteca (in memoriam)

Nicu Vladimir

(8 decembrie 1950 – 10 octombrie 1995)

Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Nicu Vladimir și Mircea Florian
(Tulcea, 1974; fotografie de Alex Voican)

punte scurtcircuitată

de-atîta timp murim în șoaptă

cu gîndul răstignit în gît

visînd că s-ar deschide-o poartă

în care să-și dea foc un sfînt

să spună el ce-avea pe suflet

și doare ca un cuțit frînt

să ardă el pînă la urlet

și să-l iubim demitizînd

de-atîta timp prăsim șopîrle

și-n amurgu-ăsta ochi apun

mustește-o spaimă gri în urme

și-n sîngele unui meci nul

că de-am văzut șezum și plînsum

cu lacrimi limpezi de nebun

c-un arc voltaic destrămat în pumn

și codul drumului e-n fum (și-i fum)

vai vai vai - aici lumina albă zace

destrăbălîndu-se-ntr-un curcubeu

și fiecare fiecare-și ia ce-i place

și fiecare zbiară eu Eu EU

de-atîtea ori sporind în cale

numărul umbrei te-am aflat

am întrebat presimți vreo zare

ți-a fost răspunsul bla bla b-bla

și cerul către cer se-ntoarce

și frate - lutul către lut

și orice punte se desface

sub tîmpla celui surdo - mut

Ce de lupi se înconjoară...

 Iată, iată – stropi de îngeri cad în fum,

Iată, iată – lupii ies la drum,

Iată, iată – aripi grele trec în scrum,

Iată, iată – te tocești de-acum.

Cheamă-ți câinii lângă tine

Lupii vin în cercuri line

Lupii cresc în nopți tiptile

Nu te-ntoarce-acum

Urcă-aripi de fiare arse

Vremea-ascute foc prin plase

Vremea-nnoadă gânduri roase

Taie-ți drum în drum

Cheamă-ți câinii – se-mpletesc șoapte de lut,

Culcă-ți pașii – lupii calcă mut,

Iată-ți câinii – prin gropi calde se învârt,

Lasă-ți câinii – boturi vechi se-ascut.

Învelește-ți râsu-n umbre,

Prea-s în drum doar coturi strâmbe –

Gheara știe lin să umble,

Uită ce și cum,

Lin pe cale urcă-ți urma,

Mușuroaiele-și țin gura,

Urma-n urmă scapă turma,

Primul, la ce bun?

Iată, iată – spini de pândă ard pe crâng,

Iată, iată – șoapte arse curg,

Iată, iată – călușeii-n joc se frâng,

Iată, iată – aerul ți-e strâmt.

Dimineața nu-i senină,

Lupii semnul și-l anină,

Peste zare din colină,

Printre ochi de fum,

Lupii-și flutură iar goana,

Haita-ntreagă-și linge rana,

Haita lung își sună spaima,

Nu te-opri acum.

„Poezia lui Nicu Vladimir, meditativă dar cu impulsuri polemice, are cromatica expresionistă și (paradoxal?!) tensiunea pînzelor unui Gauguin tragic. Din acest amestec, aproape imposibil de reconstruit, se naște autenticitatea unui autor a cărui lacrimă străluminează fără sa plîngă.” Denis Dinulescu