marți, 15 octombrie 2019

Haihui printre sunete (...și ceva cuvinte, puține)

În ʼ67, cînd au compus cîntecul ăsta (care rapid va deveni șlagăr mondial, single-ul extras din albumul „Horizon” din ʼ68, vînzîndu-se, pînă azi, în peste 5 milioane de cópii), cei trei frățiori Gibb, cunoscuți, îndeobște, sub titulatura Bee Gees nu văzuseră încă statul Massachusetts dar le plăcuse extrem de mult sonoritatea cuvîntului, așa cum vor mărturisi mai tîrziu. Trupa se născuse cu nouă ani mai devreme (are, deci, vîrsta mea, așadar sîntem - trupa cu mine, sper că s-a înțeles -, cum s-ar spune pre la noi, leat) iar piesa asta i-a ajutat mult să capete celebritate internațională, poate la fel de mult cum i-a ajutat și pe dragii mei băiuței din numita trupă Procol Harum, printre alte piese de geniu, celebra lor „A Whiter Shade Of Pale”(https://www.youtube.com/watch?v=Mb3iPP-tHdA). 
Habar n-am cînd or fi reușit alde Bee Gees să vadă Massachussets, însă nu asta importă... Aflîndu-mă io cu ceva timp în urmă, tot într-o asemenea splendidă zi de octombrie aurie și blînduță în statul Massachusetts (ex-New England, unde viețuiesc, de vreo șapte ani, fiul meu cu soața lui), mi-am (re)amintit (și) de ei, și de piesa lor (oare cînd oi fi ascultat-o prima oară?), care a devenit, pe măsura trecerii timpului, un fel de imn...
Așa cum mi-am (re)amintit și de trupa Boston (https://www.youtube.com/watch?v=t4QK8RxCAwo), despre care voi scrie cu un alt prilej...


Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...