Corneliu Baba
(1906-1997)
„Cei doi ani care au urmat după plecarea mea din Iaşi (1950-1952) au fost cei mai grei.
N-aveam unde locui; nu întotdeauna aveam ce mînca. Din cînd în cînd eram invitat la dejun de vreunul dintre noii mei prieteni. Cînd foamea mi-o cerea, mă invitam… eu singur. (…) Mă întîlneam cu Pallady, Dărăscu, Ressu. Vorbeam despre pictură şi despre timpul care trece. (…) Criticam opresiunea care sufoca arta şi desenam proiecte...”
George Enescu închipuit de Corneliu Baba
„Eram în
transă, învăluit de un fel de exaltare, cu inima bătându-mi tare. Obsesia
acestei siluete m-a însoţit apoi întreaga viaţă şi a condiţionat studiile mele
ulterioare, consacrate portretului său”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu