„Contele s-a întors
şi s-a privit în oglindă. Poate
că s-a uitat la el însuşi
pentru prima dată după ani întregi. Multă vreme crezuse că un domn trebuie să
se uite în oglindă cu un sentiment de neîncredere. Căci, pe vremea aceea fiind
mai degrabă unelte pentru cunoaşterea de sine, oglinzile parcă erau mai mult
unelte pentru amăgirea de sine. De câte ori nu urmărise cu privirea câte o
frumuseţe tinerică întorcându-se la
treizeci de grade în faţa oglinzii să se asigure că se vede cum e cel mai bine?
(Ca şi cum toată lumea avea s-o vadă
numai din unghiul acela!) De câte ori nu observase o mare doamnă etalând o
pălărie groaznic de demodată, dar care la ea părea au courant, căci
oglinda ei era înrămată tot ca altădată? Contele era mândru că poartă o haină
bine croită. Era însă şi mai mândru că ştie că prezenţa unui gentleman o anunţă
cel mai bine alura lui, comentariile lui, manierele lui. Nu doar croiala
hainei.
Da, se gândea, lumea chiar se învârteşte. De
fapt, se învârteşte în jurul axei sale, aşa cum se învârteşte în jurul
soarelui. Şi galaxia se învârteşte, o roată într-o roată mai mare, scoţând un zgomot cu totul
altfel decât cel pe care-l scoate
ciocănelul dintr-un ceas. Şi
poate că, atunci când se aude sunetul acela celest, oglinda îşi va atinge
scopul ei mai adevărat - să-i dezvăluie
omului nu cine îşi închipuie el că e, ci omul care a devenit.
Contele şi-a reluat locul pe scaun.
- Un bărbierit simplu, i-a zis frizerului. Un bărbierit simplu, prietene.”
Contele şi-a reluat locul pe scaun.
- Un bărbierit simplu, i-a zis frizerului. Un bărbierit simplu, prietene.”
Amor Towels
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu