vineri, 22 februarie 2019

La lumina plăpîndă a candelei


Apoftegme
Suprema valorificare a timpului este condiţionată de înţelegerea fiecarei zile ca stînd la uşa vieţii de dincolo. 
Nimeni vieţuind în păcate să nu deznădăjduiască de sine, ştiind că plugăria schimbă soiurile plantelor, iar îngrijirea sufletului prin virtute poate birui boli de tot felul. 
Fericit este cel care a văzut un înger, dar de o sută de ori mai fericit este cel care s-a văzut pe sine. 
Precum apa strîmtorată ţîşneşte spre înălţime, aşa de multe ori şi sufletul strîmtorat de primejdii urcă spre Dumnezeu prin pocăinţă şi se mîntuieşte. 
Dumnezeu este iubire, iar acela care încearcă să-L definească este un orb care încearcă să măsoare nisipul de pe fundul mării. 
Cel care spune că Îl iubeşte pe Domnul, dar în acelaşi timp urăşte pe fratele său, este asemenea celui care-şi închipuie în somn că aleargă. 
Pomenirea numelui lui Iisus să se lipească de răsuflarea ta şi vei cunoaşte folosul liniştirii. 
De iubeşti blîndeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobîndeşti pacea şi nu împărăţia. 
Iubirea pricinuieşte minunile. Iubirea este adîncul, abisul luminării. Iubirea este statornicia îngerilor.
Sf. Cuvios Ioan Scărarul
(„Scara Raiului”)

Niciun comentariu:

Gînduri cu elice

D e multe ori rămîn bouche-bée, nevenindu-mi a crede (însă de cele mai multe ori copleșit fiind de-o mare tristețe!) că unul sau altul dintr...