Mahalagii au fost, mahalagii sînt încă… (VIII)

„Cercetat imediat cazul

şi cu respect raportez urgent.”

(I.L. Caragiale, Telegrame)

Breaking News (1).

În finalul primului episod al serialului meu spuneam că în cuprinsul lui voi vorbi despre mahalaua de altădată și mai ales despre cea de azi. Iată că a sosit momentul să întrerup – forţat de împrejurări, e adevărat – epica relatării mele despre mahalalele de altădată (nu fără oarece regret) spre a zăbovi preţ de unul-două, maximum trei episoade la mahalaua noastră naţională cea de toate zilele şi, nu de puţine ori, nopţile. 

Bref, zilele trecute, în timpul documentării mele televizive zilnice, baleind dară aşa-zisele noastre canale de ştiri întru căutarea ultimelor cestiuni mahalagistice ale momentului, absolut trebuincioase pen’ articolele ce le comit şi la gazeta* asta care cu onor mă publică, atenţia mi-a fost atrasă de noul „scandal” pus pe tapet de mai toată suflarea jurnalistică băştinaşă, în centrul căruia se afla, nimeni alta decît binecunoscuta doamnă învăţătoare-senator ot Partidul Conservator, Cristiana Irina Anghel. 

Cristiana Anghel

(sursa foto: enational.ro)

Pentru aceia care au uitat sau chiar nu ştiu cine este distinsa doamnă, pot spune că dumneai este cea care, în urmă cu aproape trei ani (pe 26 august 2010) a intrat în greva foamei, protestînd în acest mod simplu dar extrem de la îndemînă şi cu efect imediat, timp de 70 de zile, pe de o parte, faţă de amputările salariale din sistemul bugetar şi pe de alta, faţă de neaplicarea legii (aprobată de Parlament şi promulgată de Preşedinte), care stipula majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice. Doamna mai solicita, în acelaşi context, guvernanţilor din acea vreme (ca şi acelora de acum, colegi de USL cu dumneaei, de altfel), alocarea a şase procente din produsul intern brut pentru Educaţie. După o lună, starea sănătăţii înrăutăţindu-i-se, ea a fost transferată de la „Spitalul Municipal” din Caracal (oraşul său de baştină) la „Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice  ‘Prof. dr. N. Paulescu’ ” din Capitală. Nu mai trebuie să amintesc ce impact mediatic a avut acest eveniment, ce dimensiuni urieşeşti a căpătat el prin tot tam-tam-ul aferent, în scurt timp doamna cu pricina devenid o prezenţă obişnuită pe mai toate televiziunile de ştiri şi în publicaţiile (mai de calitate sau mai de scandal), trusturile de presă (mai ales cele aflate pe atunci în „opoziţie”) bătîndu-se să smulgă măcar un cuvinţel mult stimatei învăţătoare aflată pe patul de grevă însă devenită brusc o celebră vedetă-martir cu „acte” în regulă, eclipsînd-o total pe cealaltă personalitate de vază a oraşului natal, domnu’ Dan (Diaconescu OTV, evident, cine altul?). Astfel, într-un timp record, numele învăţătoarei din Caracal a ajuns, precum un ruj carmin, pe buzele a milioane de români de ambe sexe. Şi, pînă la un punct, toate au fost bune şi frumoase. (va urma)

© Bogdan-Lucian Stoicescu

* Aflată la adresa http://www.altphel.ro și în ediţia tipǎritǎ, nr. 394, an VIII, 19-25 aprilie 2013, p. 8