Mahalagii au fost, mahalagii sînt încă… (IX)

„Cercetat imediat cazul

şi cu respect raportez urgent.”

(I.L. Caragiale, Telegrame)

Breaking news (2)

Așadar, timp de 70 de zile – cît timp a stat în greva foamei – Cristiana Anghel a constituit subiectul de top a mai toatǎ mass-media româneascǎ şi nu numai! Cu foarte rare excepţii, n-a existat zi lǎsatǎ de Dumnezeu fǎrǎ sǎ se scrie/vorbeascǎ despre ea. Cazul a fost întors pe toarte feţele într-un mod fǎrǎ precedent, absolut tot ceea ce ţinea de persoana augustei învǎţǎtoare și care ar fi interesat pe mǎria-sa poporul, fiind puricat la milimetru pǎtrat. Evident cǎ n-au lipsit, pour la bonne bouche, nici declaraţiile uşor hilare (de genul: „Acum chiar credeţi că o să mă apuc să plîng la televizor? E clar că nu mă simt bine. E clar că am probleme dar nu într-atît de rău încât să nu pot să vorbesc şi să nu pot să duc protestul mai departe. Cele mai grele zile au fost ziua a noua şi 20. În ziua a noua am deschis frigiderul de 30 de ori şi am zis: renunţ la protest, mănînc. Şi apoi m-am gândit că nu are sens, că pot să mănânc după aceea cît vreau. ”) date direct de pe patul de grevǎ din spital şi preluate de toate televiziunile şi agenţiile de ştiri (inclusiv de cele străine, CNN fiind, via Antena 3, în pole position), care au făcut ca impactul emoţional (mai ales la cei mai slabi de înger) sǎ fie devastator.

Foto: adevarulcaracalean.ro

Mii de cadre didactice (și nu numai!) din mai toate colţurile ţǎrii şi-au exprimat totala adeziune pentru cauza colegei lor, organizînd tot felul de manifestaţii în sprijinul acesteia, numele ei fiind scandat de profesori în timpul protestelor din faţa Ministerului Educaţiei. Deși trecuserǎ douǎ luni de cînd începuse toată această halima, preşedintele ţării fornăia pe nas în favor de lume că habar n-are despre „cazul învăţătoarei” (ei, aş, s-o spună el lu’ mutu!), primul ministru îi tot dădea din puţinii săi neuroni valizi cu Doamne ajută, adresîndu-i exhortaţii mobilizatoare iar ministrul Educaţiei o vizita la spital, încercînd (fără succes) s-o determine să renunţe la protest. Turbulenţa atinsese apogeul, partea corului jurnaliştilor fidelă opoziţiei se dădea de ceasul morţii şi, prin toate gurile de foc ale întregului arsenal din dotare, vitupera vizavi de totala lipsă de reacţie a guvernanţilor faţă de această „gravă” situaţie, în timp ce partea cealaltă, a celor aflaţi în barca puterii, declanşase deja mitingul aviatic al lansării de scenarii, care de care mai fanteziste, vizavi de implicarea „politicului” în toată această tevatură.  

Bref, după 70 de zile în care doar perfuziile au ţinut-o în viaţă, învăţătoarea Cristiana Anghel a renunţat la greva foamei (slăbise 14 kilograme), fiind convinsă de o înaltă faţă bisericească să reînceapă să mănînce. Soclul statuii acestei Jeanne d’Arc autohtone fusese făcut. Mai trebuia găsit locul amplasării lui. (va urma)

© Bogdan-Lucian Stoicescu

Text publicat şi la adresa  http://www.altphel.ro/2013/04/mahalagii-au-fost-mahalagii-sunt-inca-ix/, 

precum și în ediţia tipǎritǎ, nr. 395, an VIII, 26 aprilie – 9 mai 2013, p. 8