Mahalagii au fost, mahalagii sînt încă… (XI)

„Cercetat imediat cazul

şi cu respect raportez urgent.”

(I.L. Caragiale, Telegrame)

Braking News (4)

După ieşirea sa din spital (în noiembrie 2010), tot anul 2011 şi o bună parte din 2012 (cam pînă după locale), învăţătoarea din Caracal, Cristiana Anghel, s-a mutat cu arme şi bagaje în studiorile televiziunilor de ştiri, mai ales în cele partizane opoziţiei de atunci. În special în dezbaterile găzduite de emisiunile Antenei 3, apariţiile dumisale alături de cei pomeniţi deja în rîndurile mele de săptămîna trecută şi a multor altora, deveniseră atît de obişnuite încît atunci cînd deschideam televizorul şi nu-i sesizam făptura emaciată de încercarea prin care trecuse (70 de zile de greva foamei chiar nu-s de ici de colea, doamna pierzînd într-un timp relativ scurt 14 kilograme!) sau nu-I auzeam vocea, mă întrebam ce să i se fi întîmplat… Peste noapte, Cristiana Anghel devenise un mit fiind privită şi tratată ca atare, cu toată condescendenţa şi simpatia de care invitaţii şi amfitrionii lor din platourile sus-pomenitelor televiziuni erau în stare. Doamna opina despre absolut orice: de la seceta nemiloasă cu care se confrunta agricultura băştinaşă la criza economică globală, de la jaful din sistemului sanitar la haosul din învăţămînt, de la zgomotul firului de iarbă care creşte pînă la efectele devastatoare ale crivăţului asupra ciclului menstrual la raţe, înfierînd cu un soi de mînie proletară corupţia din politica românească şi hoţiile din economie, punînd la zid cu o vehemenţă fără precedent oameni şi instituţii, fapte şi atitudini. 

(foto: oltenasul.ro)

Nimeni nu îndrăznea s-o contrazică, nu i se cereau dovezi în sprijinul unora dintre nefondatele acuzaţii pe care le aducea instituţiilor statului şi/sau slujbaşilor acestora, CNA-ul ne mai cutezînd să amendeze nici o televiziune pe unde Cristiana Anghel trăgea, ca o vajnică amazoană, cu toate gurile de foc din dotare, împotriva a te miri cui sau ce. Doamna se bucura de o imensă popularitate în rîndul telespectatorilor, emisiunilor în care apărea augusta dumisale făptură le creştea rating-ul într- o zi cît altora în 10, reclamele se aglutinau, banii curgeau gîrlă, conturile măre, se umpleau, se născuse-o stea. Vivat!!! Era însăşi „vocea” naţiunii, vîrful de lance al binelui în lupta sa strămoşească împotriva răului, ce mai tura-vura, doamna blondă din Caracal dăduse lovitura. Recunosc, am pierdut ceva vreme (nu prea multă!) urmărind ascensiunea fulminantă a mult stimatei şi iubitei noastre caracalene pe drumul său presărat cu lauri spre înalta soţietate, Am ascultat-o cu mare atenţie şi am ajuns la o concluzie firească însă care nu m-a surprins deloc, atîta vreme cît personaje aidoma dumisale sînt, în viaţa noastră publică, cu ghiotura: doamna doar vorbea, fără să spună nimic! (va urma)

© Bogdan-Lucian Stoicescu

Text apărut în  http://www.altphel.ro/2013/05/mahalagii-au-fost-mahalagii-sunt-inca-xi/ şi în ediţia tipărită, nr. 397, anul VIII, p.8)