Memento

Regina Maria a României

 29. X. 1875, Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia - 18. VII. 1938, castelul  Pelișor-Sinaia, Regatul României 

Domnie‎:

 ‎10 octombrie 1914 – 20 iulie 1927

Cu soțul său, Regele Ferdinand I al României

Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără şi neştiutoare,
însă foarte mândră de ţara mea de baştină,
şi am îmbrăţişat o nouă naţionalitate m-am străduit să devin o bună Româncă. (...)Am devenit a voastră prin bucurie şi prin durere.
Privind înapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea?
 – cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea.*

Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri.
Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare,
să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre.

Alături de nepotul său, Regele Mihai I al României

Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele,
frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate.
Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită.
 Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.

Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte: abia după moarte este pomenit sau dat uitării.
Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele
 şi dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare.

Regina, crinii și marea...

*Cuvintele Reginei care însoțesc unele dintre aceste fotografii 

au fos extrase din testamentul său scris, datat şi semnat cu mâna sa, 

la Tenka – Juvah, Balcic, în ziua de joi, 29 iunie 1933.