vineri, 29 iulie 2016

Haihui printre cuvinte

Cînd simți ostilitate față de cineva, sau ură, sau iritare, atunci trebuie să te rogi pentru acei oameni, indiferent dacă sunt vinovați sau nevinovați. Roagă-te cu simplitatea inimii, așa cum povățuiesc Sfinții Părinți: «Mântuiește-l, Doamne, pe robul Tău (numele) și pentru sfintele lui rugăciuni ajută-mă pe mine, păcătosul!». De la această rugăciune inima se liniștește, chiar dacă uneori nu îndată.” 
Sfîntul Mărturisitor Nicon 
(de Optina)

joi, 28 iulie 2016

Haihui printre sunete

Yello
„Touch Yello”
(virtual concert)


Clin d'oeil














Din bucata mea de pîine
N-am hrănit decît un cîine! 
(distih de conjunctură)

Haihui printre imagini








Lumea Monahilor

Un splendid documentar (printre multe alte lucruri extrem de captivante în acest recent număr al revistei Lumea Monahilor) semnat de Marius Vasileanu despre părintele martir 
Haralambie Vasilache 
(fratele de sînge al părintelui Vasile Vasilache, starețul Mănăstirii Antim din București, în perioada 1945–1948, cînd acolo aveau loc întîlnirile desfășurate sub egida asociației Rugul Aprins al Maicii Domnului, duhovnic al părintelui Nicolae de la Rohia  cunoscut drept Nicolae Steinhardt, pe numele său de mirean  și dispărut tragic în temnița de la Gherla, la 23 noiembrie 1962, la doar 52 de ani), una dintre figurile emblematice ale 
Bisericii Ortodoxe Române din anii 1940–1950. 



Haihui printre cuvinte



(sursa foto:http:
//bookspot.ro/post/Andrei-Plesu)
Degrevați de veghea responsabilității pedagogice, liberi de exigențele carierei proprii, mai puțin ocupați și mai puțin hărțuiți de orgolii personale, ei savurează dezinteresat farmecul nepoților, cu făcutele și nefăcutele lor, cu răzgîielile lor inocente, cu vitalitatea lor de nedomesticit. Bunicii iubesc mai pur și mai total. Iubirea lor nu vrea să fie modelatoare, ci înțelegătoare. Iubirea lor nu vrea, de fapt, nimic, nu așteaptă nimic. E contemplativă, ludică, aproape extatică. Iar toate aceste stări se revarsă asupra copiilor, ca un dar, ca un nimb nutritiv. De aceea, cei care, asemenea mie, n-au avut norocul unei bune întîlniri, consistente și durabile cu instituția bunicilor riscă o anumită șubrezenie afectivă, o anumită rigiditate interioară, amestec de frustrare, inhibiție și retractilitate. În absența bunicilor, copilăria e mai scurtă, mai monotonă și mai tristă. În asemenea situații, nu poți avea decît o singură speranță: să compensezi ceea ce n-ai avut, asumînd tu însuți condiția de bunic. Si ori de cîte ori mă gîndesc la nepoții mei, la Andrei și mai nou, la Lili Catrina, mă întreb cu oarecare îngrijorare dacă voi fi în stare să fiu bunicul de care au nevoie...” 
Andrei Pleșu 
(„Absența bunicilor”)