joi, 22 iunie 2017

Clin d’oeil



Gîndul zilei


În loc să micşoreze singurătatea, amintirile o sporesc, o fac mai grea. Şi, oare, nu-i adevărat că nu ne amintim tot? Ne amintim ceea ce ne place să ne amintim. Ne amintim ceea ce ne convine să ne amintim. Ceea ce ne înduioşează sau ne dă impresia că ne-a format caracterul şi opţiunile. Memoria a triat, a voalat ce n-a socotit interesant şi a dat o lumină magică unor detalii care, în copilărie, mai ales, dar şi mai tîrziu, au fost, de fapt, banale.”
Octavian Paler
(„Zei şi molii. Melancolii de ocazie”)

Haihui printre cuvinte

* Mâinile reprezintă cartea de vizită a femeii. Gâtul – buletinul iar sânii – pașaportul!
* Vârsta nu este cel mai important lucru pentru o femeie: poți fi superbă la 20 de ani, fermecătoare la 40 dar poți rămâne unică până la sfârșitul vieții.
* Iată un paradox: cu cât bărbatul este mai prost și mai ratat, cu atât pretențiile lui față de femeie sunt mai mari!
* Nimic nu îmbătrânește mai tare o femeie, decât o ținută prea sofisticată.
* Dacă o femeie v-a fermecat cu frumusețea ei dar nu vă puteți aminti cu ce a fost îmbrăcată, înseamnă că ținuta ei a fost perfectă.
* Accesoriul ideal pentru orice femeie: un bărbat frumos.
Coco Chanel

Memento.

În această zi, acum cinci ani, dupǎ fix 14 ani și 17 zile (atît cît a fost împreunǎ cu noi), Miţuca noastrǎ, obositǎ parcǎ  de-atîta viaţǎ, a plecat sǎ se odihneascǎ puţin, undeva, poate chiar acolo, pe planeta celor mai cuminţi pisici… Adicǎ acolo de unde, așa cum atît de frumos spunea cîndva Petru Creţia, pisicile ar avea tihnǎ și timp sǎ se uite la nori, oţioasele și visǎtoarele pisici...






marți, 20 iunie 2017

Haihui printre sunete (2)

George Georgescu 
(1887-1964)
Un documentar dedicat celor 125 de ani care s-au împlinit, în 2012, de la naşterea dirijorului. George Georgescu a urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti, continuând studiul violoncelului la Şcoala Superioară de Muzică din Berlin. În urma unui accident, renunţă la cariera de violoncelist şi, la îndemnul cunoscutului dirijor Arthur Nikisch, începe studiul artei dirijorale. A fost iniţiatorul şi, apoi, patru decenii, conducătorul Filarmonicii din Bucureşti, o epocă de neuitat ce poate fi definită drept „Epoca Georgescu”, în care orchestra Filarmonicii din Bucureşti a cunoscut deplina maturitate, ajungând la rangul marilor orchestre internaţionale.
Maestrul George Georgescu a fost un dirijor cu un repertoriu uriaş, toţi marii compozitori ai ultimelor trei veacuri găsindu-şi locul în programele acestui artist al timpului său, de la Bach şi Beethoven la Stravinski şi Dukas, până la Enescu şi Shostakovich.
Filmul realizat de Cătălin Sava evocă personalitatea marelui dirijor român, sub genericul „George Georgescu – 125 de ani de la naştere” (tvr.ro)




Haihui prin lumea noastră lăuntrică...

Un film extrem de interesant, dumiritor într-o oarecare măsură, cu un „ghid” foarte avizat: 
C. G. Jung 


Memento

Părintele Justin Pârvu 
(10.II.1919–16.VI.2013)

Acum, în momentele grele pe care le trăim, cu ispite puternice, harul lui Dumnezeu va crește. Dacă ne vom ruga! Dacă vom păstra unitatea în Biserică, dacă nu ne va împrăștia această ispită, noi vom rezista. Adevărul creștin nu se impune cu forța. Adevărul creștin vorbește prin sine.
Arhim. Justin Pârvu


Pe 16 iunie s-au împlinit patru ani de cînd a trecut la cele sfinte, într-o xeniteie proprie doar sfinţilor, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei româneşti dintotdeauna: părintele arhimandrit Justin Pârvu, stareţul mănăstirii nemţene Petru Vodă (purtătoare a hramului „Sfinţiii Arhangheli Mihail şi Gavriil”), pe care a ridicat-o din temelii în urmă cu mai bine de 20 de ani şi al cărei duhovnic a fost pînă în clipa în care a închis ochii. În 2013, pe 10 februarie, împlinise 94 de ani. De la vîrsta de 18 ani de cînd s-a închinoviat devenind frate de mănăstire (la Durău), deci preţ de 76 de ani, părintele Justin a fost un desăvîrşit şi aprig mesager al creştinilor ortodocşi în lumea duhului, un neostoit propăvăduitor al Iubirii, Milei, Credinţei şi, mai presus de orice, al Dragostei faţă de semenii săi, al căror devotat slujitor a fost şi pentru care şi-a jertfit întreaga existenţă. Nu o singură dată, despre smerita sa fiinţă şi imaculata sa viaţă, s-a spus, pe bună dreptate, că s-a petrecut „jumătate pe pămînt, jumătate în cer”. Care viaţă, din nefericire pentru noi toţi, muritorii de rînd, s-a mutat cu totul „la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât i-a iubit şi după care atât a jinduit”. A fost întemnițat 16 ani (la Suceava, Jilava, Aiud, Gherla, Baia Sprie, Periprava). Ocupația la arestare: ieromaonah.


(continuarea textului scris la moartea părintelui, la adresa http://cuvinte-sunete-imagini.blogspot.ro/…/parintele-justi…)