marți, 11 august 2015

Haihui printre cuvinte (48)


Eminescu 

 Marty Mayo (S.U.A.) - „Eminescu” 
(desen din colecția graficianului Nicolae Ioniță)
D. Michaelis Eminescu, 
vecinic doctorand în multe știinţe nefolositoare…
 fost bibliotecar cînd a și prǎdat biblioteca, 
fost revizor la școalele de fete, 
fost redactor en chef al foii vitelor de pripas, 
și al altor jurnale necitite colaborator.” 

 (Manuscrisul 2256, 
apud. C. Noica, 
„Eminescu sau gînduri despre omul deplin al culturii românești”,
 București, Ed. Eminescu, 1975). 

joi, 6 august 2015

Haihui printre cuvinte (47)




Fiecare om este dificil. Un om care nu e dificil nu e nici interesant… Cred că cea mai mare greşeală este ca un scriitor să încerce să scrie o literatură care place şi vrea să se acomodeze, în mod literar, la mediul în care trăieşte.” 
Herta Müller
(2005)

miercuri, 22 iulie 2015

Haihui printre cuvinte (46)


Peter Orlovsky, Allen Ginsberg, Steven Taylor, March 1983. 
(Photo by Elsa Dorfman)
După Yeats

parfumul de tămâie umple acum aerul
încîntare după încântare,
o cină liniștită în încăperea cu covoare,
muzică șerpuind din Orient în urechea mea,
toți prietenii tolăniți pe saltele strălucitoare,
tablouri vechi pe pereți, poezie veche
ce pare nouă, râzând de o mică
statuetă mistică aurită, ceai pe masa albă.

Allen Ginsberg
New York, 26 aprilie 1964

Traducere de Domnica Drumea, 
în volumul 
Howl și alte poeme
antologie 1947 - 1997, 
Polirom, 
2010

vineri, 10 iulie 2015

Haihui printre cuvinte (45)

„– Naturellement, vous savez ce que c’est, Rieux?
– J’attends le résultat des analyses.
– Moi, je le sais. Et je n’ai pas besoin d’analyses. J’ai fait une partie de ma carrière en Chine, et j’ai vu quelques cas à Paris, ilya une vingtaine d’années. Seulement, ont n-a pas osé leur donner un nom, sur le moment... Et puis, comme disai un confrère: «C’est impossible, tout le monde sait qu’elle a disparu de l’Occident.» Oui, toute le monde le savait, sauf les morts. Allons, Rieux, vous savez aussi bien que moi ce que c’est...
– Oui, Castel, dit-il, c’est à peine croyable. Mais il semble bien que ce soit la peste.”

Albert Camus

(La Peste, Gallimard, col. Folio, 1991)

„Da, se doarme la ora asta, şi asta e liniştitor, deoarece marea dorinţă a unei inimi neliniştite este să posede la nesfârşit fiinţa pe care o iubeşte sau să poată să scufunde această fiinţă, când timpul despărţirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârşească decât în ziua revederii.” 
(„Ciuma”)

joi, 9 iulie 2015

Haihui printre cuvinte (44)


„La fenêtre restée ouverte, les rayons de la lune illuminaient encore la table, le vase, les statuettes d’ivoire qui avaient continuer de dormir. 
A l’intérieur de cette maison, étendu sur le lit d’une autre chambre, à la lueur tremblotante des cierges, gisait peut-être un petit corp humain, privé de vie, don’t le visage ressemblait à celui d’Augustina; et il devait porter un costume de velours au grand col de dantelle, avoir sur ses lèvres pâles et figées un sourire.”

Dino Buzzati

(Le désert des Tartares, Laffont, col. Livre de Poche, 1992)


 Relu Le désert des Tartares en français. 
Sensation de peur: en serais-je capable? 
Le temp! 
À cette époque là je plaisantais, et il m’a emporté. 
J’avais vu juste.” 

Dino Buzzati 

Journal, 19 décembre 1949

marți, 30 iunie 2015

Haihui printre cuvinte (43)


Drumul cel mai scurt spre tine însuți

În primăvara anului 1979 a trebuit să fac cele șase luni de stagiu militar cu termen redus la o unitate de infanterie din marginea Bacăului. În unele amieze, spre seară, plutonul meu era dus pe niște câmpuri –asta se întâmpla în mai – de unde se vedeau la dunga zării, nimbate de albastru, dealurile pe care erau așezate două sate de ceangăi, unul dintre ele numindu-se Luizi Călugăra. La o depărtare de zeci de metri unul de altul, cu automatul fără încărcător și masca de gaze alături, eram lăsați acolo o oră, două sau trei... Pe câmpurile acelea mi-am amintit de-o carte a lui Iovan Ducici, Cetăți și himere, și de „liniștea din împrejurimile Romei”. Ducici fusese unul dintre miniștrii plenipotențiari interbelici ai Iugoslaviei acreditați la București și, pentru a-i face plăcere, în spirit foarte românesc, gazdele sale i-au tradus volumul pomenit, un altul la fel de frumos, Comoara împăratului Radovan, și o plachetă de aforisme.
Nu era prima oară când atmosfera sau clima unui loc trezeau sugestii livrești. În 1982, an cu o iarnă nespus de blândă, în Ajunul Crăciunului, treceam cu un prieten prin Cișmigiu, el în talie, eu îmbrăcat cu un trenci subțire. Vremea blândă  și umedă m-a făcut să exclam: „Parc-am fi la Roma!”. Nu fusesem niciodată acolo, însă mi-a venit în minte o frază din romanul lui Pier Paolo Pasolini, Una vita violenta: „Roma tutta era gocciolante”. 
Dan Ciachir

(Drumul cel mai scurt spre tine însuți, editura Timpul, Iași, 2015)

miercuri, 24 iunie 2015

Mai mult ca moartea...

Psalm real (XV)*
 Fără putere, fală, voință sau un ban
Stau singur cu mîncarea rămasă peste an
Stau singur iar în casa-mi de nedereticat
Neridicat la masă și singur cu un pat
Ca o lumină-n lampă, ca steaua fără plozi
Sunt fluturii doar îngeri și clipele Irozi
Sunt singur fără Tine, Tu, Doamne, Tu, Iubire
Ce ești înfăptuire și ești nemărginire
Mai singur ca Psalmistul mă-ntreb pentru o dată
De merită și viața atîta lăudată
Fără vedere, auz, fără plecări, nădejde
M-arunc în somn bicisnic și singur între perne
Și-n inimă nu-mi joacă lumina unei vieți
Stau, de materii grele și tot privesc pereți
Și-acum, cînd semnul crucii pe foaie îl însemn
Văd în icoane sensul rupînd putridul lemn

Ion Stratan


* Din volumul „Mai mult ca moartea”, editura Axa, Botoșani, 1997