luni, 21 mai 2018

Jurnalul de la Iedera (1)

Aseară, după ce am terminat treburile prin ograda de la Iedera, m-am așezat la masă și am băut o țuică, așa, țărănește, după care am mîncat pe îndelete. Apoi mi-am înfundat pipa și, printre  rotocoalele groase de fum, ușor ostenit de munca de peste zi, cu gîndurile zburătăcind aiurea, m-am răcorit lîngă o cană de vin gros, negru... M-am spălat și m-am băgat în pat. Înainte să adorm, sau poate chiar că deja alunecasem în somn, mîngîiat de Maica Domnului, am auzit clar vocea bunicului, Dumnezeu să-l odihnească!, venind din vremea de demult, de cînd mă făcusem io mai măricel. Și-mi zicea bunicul, mucosului care eram: Taică, să știi de la mine că aici, la țară, bărbatu-și iubește femeia doar duminica. Cum de ce? Pentru că-n restul săptămînii muncește pe brînci, de la prima geană de la ițirea zorilor pînă seara, tîrziu, la lumina Petromaxului... Cum unde? La cîmp, la coasă, la pădure cu lemnele, cu vitele... Doar duminica se trezește puțin mai tîrziu, se spală frumos, se bărbierește, se îmbracă cu hainele de sărbătoare și se duce cu muierea lui la biserică, la Sfînta Liturghie. Apoi zăbovește preț de cîteva clipe în țintirimul de sub costișă, să aprinză o lumînare celor de nu mai sînt... Apoi vine acasă, se așează la masă cu femeia lui alături, mănîncă tacticos, bea un pac de tutun, două, ia un pahar, două cu vin bun, își face cruce și-i mulțămește lui Dumnezeu pentru bucate și apoi trece blajin să-și iubească femeia...  
M-am gîndit mult cu mintea copilului care eram atunci la aceste cuvinte ale lui după care am concluzionat, implacabil: ce frumoooooos e la țară, unde toți copiii sînt făcuți duminica! Io cînd oi fi fost făcut, că mama mi-a povestit de zeci de ori că sînt născut într-o duminică... O s-o întreb în ce zi a săptămînii s-a iubit ea cu tata să mă facă pe mine! (29 aprilie, duminică)

p.s. Și uite așa, încet-încet, au trecut vreo 50 de ani de cînd bunicul mi-a spus chestia asta și nici în ziua de azi n-am întrebat-o pe mama ce și cum... 

Eternități de-o clipă

Doina Cornea
Lupta mea nu s-a îndreptat, în esenţă, împotriva lui Ceauşescu, 
ci impotriva comunismului ca ordine socială. 
Am luptat împotriva unui sistem. 
Ceauşescu nu era decât un produs al sistemului. 
(…) M-am străduit, realmente, să trăiesc ca şi cum frica nu ar exista, chiar dacă am resimţit-o destul de des. 
Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii. 
Adevărul este că toţi aceşti ani au reprezentat pentru mine un bun exerciţiu, în fond. 
Mi-am spus: trebuie să trăiesc ca şi cum Securitatea nu ar exista.”
(alături de Doina Cornea, printre alții: Ion Diaconescu, Corneliu Coposu și Ion Rațiu)

Filmoteca de dinamită

Viața la țară


Gîndul zilei


„Nu piroanele l-au ținut pe Hristos pe cruce, ci iubirea.”
Sf. Ecaterina de Siena 
(Ecaterina Benicasa)

Haihui printre cuvinte

Bunica Elena, mama tatălui meu, croitoreasă o viață întreagă, lucra cu aceste materiale, ale căror nume mi s-au întipărit definitiv în memoria auditivă: caşa, alpaca, tafta, postav, aba, fetru, muton (mouton doré, ourson, molleton d'or), merinos, cașmir, fresco, finet, diftină, muselină, doc, tergal, poplin, jerse, tricot, tercot, flanelă, pluş, catifea, velur, reiat, sibir, tifon, şifon, crepon, creton, pînză, stambă, batist, nanghin, etamină, rips, sac, inişor, flanel, frotir (flaușat), tetra, atlaz, lamé, voal, tul, tweed, tartan (Campbell), shatland, camgar, organdi, mătase, lustrin, pichet, damasc, olandă, americă, relon, fîș, balon, supraelastic, silon, milanez, crepsatin, crepdeşin (crêpe de Chine), brocart, gabardină, cotton perlé, bouclé. Și încă: madiplon, serj, poplin, batic, denim (serge de Nîmes), satin, zazana, batic.

Haihui printre imagini

Paul Gauguin
(115 ani de la moarte)


Haihui printre sunete

MAGAM


Componență actuală: 
Călin Torsan – instrumente de suflat
Andrei Kivu (Franța) - violoncel midi
Moody Al (Grecia) - clape și electronice