joi, 5 iulie 2018

Clin d'oeil

Brazilianul Neymar, cu tumbele și giumbușlucurile sale (a se citi coregrafia pe care-o pune-n scenă atunci cînd este atins și de-o pană de înger pe teren, că-n rest, vajnicul fotbaliator, fie vorba-ntre noi, le cam are cu mărgica) i-a inspirat instantaneu pe cei de la KFC, care i-au dat de lucru într-o reclamă la binecunoscutele aripioare și copănele/ciocănele rumenite... 
În folosul ambelor părți, desigur...



Gîndul zilei


„Dragostea este aceea care-i face pe doi oameni să stea unul lîngă altul, atunci cînd este suficient loc.”
(din apoftegmele Sfinților Părinți ai Pustiei)

Haihui printre imagini (...și cuvinte)

Biserica nu este arhitectură sfințită, biserica este fântână (clopotniță zidită în adânc, în care cade luna - clopot șoptit ).
Biserica este ștergarul alb învelind coltucul de pâine, mărăcinele
din talpa goală a copilăriei, busuiocul de la stâlpul casei, lacrima uscată pe
obraz, palmele bunicii îmbătrânite pe clanța copilăriei, fotografia sepia a
bunicului, sticla spartă a icoanei, și câte și mai câte...

Aghiasmarul cu apă sfințită este biserică plină, aghiasmarul gol
este doar căldărușă de alamă, biserică uitată...
Florin Șuțu
(pictor)


Haihui printre sunete

Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy
(1809-1847)

Simfonia „Italiană” nr. 4 în la major, op. 90
(1833)

Allegro vivace
Andantecon moto
Con moto moderato
Saltarello, Presto
Orchestra Filarmonicii din Berlin
Dirijor:
Herbert von Karajan


Haihui printre cuvinte

Am intrat într-o zi într-o biserică. Era o biserică micuță, improvizată, pentru că se lucra la biserica mare. Eram cu soția și, din cauza mirosului abundent de lumînări, tămâie, soția a leșinat. M-am speriat, am luat-o în brațe și am ieșit cu ea afară, pe iarbă. Nu știam cum să o trezesc, mă speriasem, era, poate, o cădere de calciu, știu eu. S-a trezit și mi-a spus: dă-mi ceva să mănînc. Unde să fug eu duminica, când totul era închis? Am intrat în biserică, era în timpul Liturghiei, și, în biserică, am găsit pâinile cu lumânări, dar și-un pluton de babe care le păzea, și am rugat din suflet să-mi dea și mie o bucățică de pâine, că cineva se simte rău.
Nu-ți dau, că nu e sfințită, mi-a răspuns baba, cu autoritate, de parcă era parlamentar.
Dar, vă rog din suflet, eram disperat, doar o bucățică...
Nu, că nu e sfințită.
Până s-a trezit unul și-a zis:
Dă-i, fă, pâine, că-ți trag una de te sfințesc pe loc!
Acela este creștinul adevărat.

Dan Puric
(„Lecția de condus”)

marți, 3 iulie 2018

Eveniment

Biblioteca Judeteana „Nicolae Iorga” din Ploiești - Biblioteca Judeteana Prahova 
(în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România - filiala Prahova https://www.facebook.com/groups/256965791508503/), are deosebita plăcerea să aibă oaspeți două personalități distincte ale culturii românești: 
medicul și dramaturgul 
RADU IFTIMOVICI 
și 
actorul 
DAN PURIC


Cu acest prilej, distinșii noștri invitați își vor lansa cele mai recente apariții editoriale: Viața lui Constantin Levaditi (monografie, editura Academiei Române, 2017) și Călătorind cu Mihai și Alexandru Ciucă (Editura Academiei, 2018, cu o prefață de Dan Puric), purtînd semnătura academicianului Radu Iftimovici 
și Dulci – Jurnalul unui cîine scris de un puric Dan 
(Editura „Dan Puric”, 2015), aparținînd maestrului Dan Puric

Curatorul evenimentului, 
Bogdan-Lucian Stoicescu


Radu Iftimovici (n. 1931, Bucureşti). 
Cercetător ştiinţific, virusolog, istoric al medicinii, dramaturg, profesor universitar, academician. Între 1972 şi 1988 a realizat la televiziunea română, o serie inedită de 42 episoade documentare conscrate marilor personalităţi ale medicinei româneşti şi universale. În 1991 obţine premiul „Kalinga” al UNESCO, pentru istoria şi popularizarea ştiinţei, înmînat la Paris, la 28 octombrie 199, de Federico Mayor, preşedintele forului internaţional. Este primul om de știință din Europa de Est care a primit această distincţie internaţională (printre laureaţii Kalinga, de-a lungul timpului numărându-se premianţii Nobel, Louis de Broglie, Konrad Lorenz, Karl von Frisch, Bertrand Russell, Nikolay Gennadiyevich Basov, Sir Peter Brian Medawar, George Porter, savanţi precum George Gamow, Julian Huxley, Jean Rostand, Sir David Attenborough, etc.)
Este autorul unei impresionante opere științifice și de popularizare a științelor. Printre numeroasele dumisale lucrări publicate de-a lungul unei prodigioase și întinse cariere, amitesc monumentala Istorie universală a medicinii și farmaciei (2 volume, 1245 de pagini, 2015), volumul de memorii Veșnica mea pomenire (2015), o monografie dedicată laureatului Premiului Nobel pentru medicină, George Emil Palade, Creație românească în biologia universală (1977) sau O mare descoperire: bacilul Koch (1966), precum și o suită delucrări științifice dedicate virusologiei și istoriei medicinii, scrise în colaborare. 
A primit numeroase premii și distincții, lucrarea sa Istoria universală a medicinii și farmaciei, primind, în anul 2017, premiul „Carol Davilla” al Academiei Oamenilor de Știință (la secțiunea științe medicale.)




Dan Puric (n.1959, Buzău)
Este actor de teatru și film (absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa prof. univ. Dem Rădulescu, în 1985), scriitor, scenarist și regizor de teatru. Din 1988 pînă în prezent își desfășoară activitatea ca actor și regizor la „Teatrul Național” din București. Este actor, regizor și scenarist al propriei companii private, „Passe-Partout D.P.”
A interpretat o serie de roluri în piese de teatru și film și a întreprins numeroase turnee în țară dar și în Statele Unite, Europa, Phenian (Coreea de Sud), Cairo (Egipt), cu spectacole precum  Toujours l'amourMade in RomaniaCostumele ori Don Quijote.  În film, a jucat, printre altele, rolul principal în coproducția româno-sîrbă Broken Youth, iar spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziuni din Anglia, Germania sau Luxemburg. A mai interpretat roluri în filme pentru televiziunea publică din Lausanne (Elveția).
A publicat volumele: „Cine suntem” (2008), „Omul frumos” (2009),  „Fii demn” (2011),  Suflet românesc” (2013), și „Dulci – Jurnalul unui cîine scris de un puric Dan” (2015).
Dan Puric este posesorul unui impresionant număr de premii, distincții și nominalizări pentru activitatea sa, dintre care amintesc doar Crucea Casei Regale, înmânată de Majestatea Sa, Regele Mihai I al României (2009)


joi, 28 iunie 2018

Gîndul zilei

(sursa foto: The Australian)

„(...) nu egoismul și nu cruzimea care ne sînt naturale fac din noi o specie care se autodistruge. Noi ne distrugem (și, în curînd, vom reuși să distrugem toată omenirea) tocmai din cauza «nobilelor aspirații» din noi: din cauza bolii religiozității. Din cauza nevoii imperioase de «a fi salvați». Din cauza obsesiei Eliberării. Ce înseamnă obsesia Eliberării? Doar o mască a incapacității generale de a trăi. (...) De aici impulsul atît de popular de a distruge și de a suprima tot ce posedăm, ca să ne facem drum spre niște promisiuni de Eliberare, care nici n-au existat și nici nu ar fi posibil să existe. Să ne sacrificăm bucuroși viața, să dăm foc în extaz semenilor noștri în numele unei fantasmagorii încețoșate cu numele de Pămîntul Făgăduinței. Un fel de miraj considerat «deasupra vieții».”
Amos Oz
(„Cutia neagră”)