IN MEMORIAM

Valeriu Râpeanu

Personalitate complexă a culturii românești, criticul şi istoricul literar Valeriu Râpeanu s-a născut la 28 septembrie 1931, în comuna prahoveană Ploieştiori.

A absolvit Liceul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Ploieşti (1950) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1954). Şi-a susţinut doctoratul în filologie, specializarea literatură universală şi comparată, cu teza „N. Iorga – exeget al literaturii universale”.
A fost redactor la revistele „Gazeta literară” (1954-1959) şi „Luceafărul” (1959-1962), apoi redactor şi redactor-şef la „Scânteia” (1962-1969) și vicepreşedinte al Radio-Televiziunii Române (1970-1972). Între 1972-1990, a fost director al prestigioasei edituri bucureștene „Eminescu”, poziție din care a iniţiat cîteva colecţii de prestigiu: „Biblioteca de filozofie a culturii româneşti”, „Thalia”, „Biblioteca Eminescu”, cuprinzînd nume şi opere fundamentale ale filosofiei, istoriografiei, sociologiei, artei teatrale şi muzicale româneşti, pledînd pentru retipărirea autorilor interzişi sau uitați (F. Brunea-Fox, Tudor Teodorescu-Branişte, L. Kalustian etc.).
Debutează publicistic în revista „Gazeta literară (1954) și editorial (cu volumul „George Mihail Zamfirescu. Schiţă monografică”, 1958), apoi a continuat cu eseuri şi note de călătorie: „Noi şi cei dinaintea noastră” (1966), „Interferenţe spirituale” (1970), „Călător pe două continente” (1970), „Interpretări şi înţelesuri” (1975), „Tărâmuri unde nu ajungi niciodată. Note de drum şi interviuri” (1982), „Memoria şi feţele timpului” (1983), „Scriitorii dintre cele două războaie mondiale” (1986).

Valeriu Râpeanu (al doilea din stînga) invitat al bibliotecii „Nicolae Iorga” (anii '70).
Fotografie aflată în colecțiile bibliotecii județene „Nicolae Iorga”.

Exeget de primă mînă al vieții și operei savantuluilui Nicolae Iorga, Valeriu Râpeanu a elaborat o serie de lucrări fundamentale dedicate istoricului: „Pe urmele tradiţiei” (1973, 1994); „O viaţă de om aşa cum a fost” (1984) – o monografie complexă, încadrînd imensa bibliografie a savantului şi scriitorului în biografie şi biografia în istorie; este autor al micromonografiilor: „Cultură şi istorie: N. Iorga, Gh.I. Brătianu” (1981), „N. Iorga și I.Gh. Duca” (1989), „Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu. Polemici, controverse, elogii” (1999), „Nicolae Iorga: O nouă epocă de cultură” (2000). În 1976 a publicat ediţia comentată a conferinţelor radiofonice „Sfaturi pe întunerec”, susţinute de Nicolae Iorga iar în 2001, a revenit cu acest volum, care conţine textele conferinţelor ţinute de N. Iorga la Radiodifuziune între anii 1931-1940. În 2010, a lansat prima ediţie critică, cu note şi comentarii, a volumului „Nicolae Iorga – Oameni cari au fost”. Pentru această carte, prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu a primit Marele Premiu al Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani”, patronată de Dinu Săraru.

Ca editor, a structurat noi colecţii de istorie, filosofia culturii, teatrologie, în care au apărut volume importante aparținînd lui N. Iorga, C. Rădulescu-Motru, N. Bagdasar, Alice Voinescu ş.a. A îngrijit ediţii critice din Al. Vlahuţă şi F. Aderca.
A semnat antologiile „Dramaturgia contemporană românească” (1968) şi „Teatru” de G.M. Zamfirescu (1976), precum și volumul de critică teatrală „Mărturii contemporane”.
A colaborat cu cronici, eseuri, articole teatrale, portrete, recenzii în paginile majorității revistelor culturale, literare sau dramatice din ţară dar şi din străinătate („Make und Kothurn” – Viena, „Rivista di etnografia” – Neapole, „Balkan Studies” – Salonic, etc).
Activitatea didactică și-a susținut-o ca lector universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1966-1969) şi la Facultatea de Limba şi Literatura Română (1969-1970), iar din 1991, a ocupat postul de conferenţiar, devenind apoi şef de catedră la Facultatea de Filozofie – Jurnalistică de la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti.

În anul 2008, sub egida bibliotecii județene „N. Iorga” din Ploiești,
apărea, la editura ploieșteană „Karta-Graphic”,
sub semnătura bibliotecarei Alina Cătunescu,
lucrarea „Valeriu Râpeanu. Biobibliografie”. 

Paralel cu activitatea publicistică a colaborat la mai multe emisiuni de radio şi televiziune. A participat la colocvii şi reuniuni ştiinţifice din ţară şi de peste hotare, intervențiile sale privind epoci ale culturii române şi personalităţi ale vieţii spirituale româneşti (M. Eminescu, G. Enescu, N. Iorga, C. Brâncuşi ş.a.).

A fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1982) şi Premiul Asociaţiei Oamenilor de Teatru (1987). A fost membru al Clubului istoricilor „Nicolae Iorga” (înfiinţat în anul 2000, la Vălenii de Munte, județul Prahova).
În ianuarie 2018, Valeriu Râpeanu s-a numărat printre personalităţile culturale omagiate la Ateneul Român de Ziua Culturii Naţionale.
A fost cetățean de onoare al municipoiului Ploiești.
A încetat din viață pe 12 iunie 2022, la București.

Bibliografie: „Dicţionarul Scriitorilor Români” (Ed. Albatros, 2002), „Dicţionarul General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, 2006), „Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic” (editura Darkoprint, 2021).

Alte amănunte: https://biblioteca-judeteana-nicolae-iorga-ph.webnode.ro/...