Povestiri la gura sobei

Fetița care și-a pierdut păpușa...

(o poveste cu Kafka)

Istorioara noastră spune că, într-o zi, cînd își purta pașii prin parcul în care își făcea zilnic plimbările, Franz Kafka a întîlnit o fetiță care plîngea. Își pierduse păpușa și era dezolată. El s-a oferit să o ajute să o găsească, așa că și-au dat întîlnire a doua zi, în același loc. Pentru că nu au găsit-o, el a conceput o scrisorică, pe care i-a citit-o fetiței, a doua zi, cînd s-au reîntîlnit: „Te rog, nu plînge după mine, am plecat într-o excursie în jurul lumii. Îți voi mai scrie despre aventurile mele.”

Acesta a fost începutul unui lung șir de scrisori, care a urmat. De fiecare dată, cînd cei doi se întîlneau, Kafka îi citea fetiței minunatele aventuri închipuite prin care trecea mult iubita ei păpușă. Fetița era fascinată și aproape consolată.

La ultima lor întîlnire, el i-a dăruit fetiței o păpușă. Care nu semăna, nici pe departe, cu fosta păpușă a fetiței. Scrisoarea cu care a venit însoțită spunea: „Călătoriile mele m-au schimbat.”

Mulți ani mai tîrziu, fetița, devenită o femeie în toată firea, a găsit în această păpușă un bilețel, pe care scria: „Tot ceea ce iubești vei pierde pînă la urmă. Dar, în final, iubirea se va întoarce sub o altă formă...”

N.B. Cineva m-a întrebat dacă întîmplarea este reală... Este cît se poate de reală, ca și personajele ei, de altfel, care au existat aevea, ea desfășurîndu-se în Berlinul anilor 1920. Fetița se numea Ingrid... Întîmplarea este relatată cu lux de amănunte în memoriile lui Max Brod (prietenul lui Kafka, pe care el îl rugase ca, după moartea sa, să-i distrugă toate manuscrisele și grație căruia opera lui a fost salvată și publicată) precum și în paginile memorialistice ale Dorei Dyamant, iubita lui Kafka. Din păcate majoritatea scrisorelelor „păpușii” fetiței s-au pierdut, păstrîndu-se doar cîteva... Întîmplarea a fost, ulterior, repovestită copiilor, într-un minunat volum („Franz, Dora, la petite fille et sa poupée”, 2016) de Didier Lévy (ilustrat de Tiziana Romanin).