Eroul Necunoscut*

Ei au făcut România Mare...

 

„Aici doarme fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut,
săvîrșit din viață în jertfa pentru unitatea neamului românesc.
Pe oasele lui odihnește pământul României întregite. 1916-1919”

După Primul Război Mondial, România a fost printre primele state, care, urmînd exemplul Franței, a decis să inaugureze un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe cîmpul de luptă. Astfel, conform Tratatului de la Versailles, în care se stabilea responsabilitatea fiecărei țări de a respecta mormintele eroilor de război, România a fost primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali, așa cum se arata în „Memoriul adresat Guvernului Român” de către „Societatea Mormintelor Eroilor căzuți în Război”, al cărei președinte a fost Mitropolitul Primat Miron Cristea.

În semn de perpetuă aducere aminte, în anul 1923, conducerea statului român a decis ca simbolul sacrificiului celor mulți, căzuți pentru reîntregirea patriei, să fie reprezentat, în mod simbolic, de osemintele unuia dintre ostașii anonimi, morți în luptele din Primul Război Mondial. Rămășițele pămîntești a zece militari au fost deshumate și așezate în tot atîtea sicrie de stejar căptușite cu tablă de zinc și depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mărășești, în ziua de 13 mai 1923.

Selectarea sicriului cu osemintele Ostașului Necunoscut a fost făcută de elevul Amilcar C. Săndulescu (de la Liceul Militar „Dimitrie A. Sturdza” din Craiova, premiant și orfan de război) care, în fața celui de-al patrulea sicriu, a îngenuncheat și a rostit cuvintele devenite legendare: Acesta este tatăl meu! După desemnarea Eroului Necunoscut, celelalte nouă sicrie au fost duse, la loc de aleasă cinstire, în Cimitirul Eroilor din Mărășești și înhumate cu onoruri militare în ziua de 14 mai 1923.
A doua zi, la 15 mai, sicriul cu Eroul Necunoscut, împodobit cu pînza tricoloră, a fost purtat pe brațe de către o gardă de ofițeri, cavaleri ai ordinului militar „Mihai Viteazul”, și depus pe vagonul-platformă al unui tren special, cu destinația București, unde a ajuns în aceeași zi, la orele după-amiezii. În Gara de Nord era așteptat de oficiali ai statului și personalități politice și militare, iar Regele Ferdinand, îmbrăcat în uniforma de general a Regimentului de Escortă Regală, a trecut în revistă compania de onoare. Apoi sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul și însemnele României, iar după oficierea serviciului religios și onorurile militare, a fost așezat pe un afet de tun, tras de opt cai și transportat astfel în cadrul unui lung cortegiu până la Biserica „Mihai Vodă”. Aici, sicriul a rămas pe toată durata zilei de 16 mai, pentru ca publicul bucureștean să poată veni în pelerinaj.

În ziua de 17 mai 1923, în prezența familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare și a unui numeros public, în Parcul Carol a avut loc ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut. S-a oficiat serviciul divin, iar la miezul zilei sirena Arsenalului Armatei și clopotele bisericilor vesteau coborîrea în lăcașul de veci a Ostașului Necunoscut. Timp de două minute, orice activitate publică a fost întreruptă. Mormîntul Eroului Necunoscut a fost acoperit cu o lespede din piatră, decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a dăltuit următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut, săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihnește pământul României întregite. 1916-1919”.

În timpul regimului comunist, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al Eroului Necunoscut a fost demontat și strămutat, în mare secret, la Mausoleul din Mărășești. Abia dupa 1989, la insistențele Ministerului Apărării Naționale, ale Asociației Naționale a Veteranilor de Război și ale unor partide politice, guvernul român a aprobat readucerea în Capitală a sicriului cu osemintele Ostașului Necunoscut. La data de 26 octombrie 1991, Eroul Necunoscut a revenit acolo unde îi era locul de veci, în Parcul Carol I, iar la 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostașului Necunoscut la locul originar, din 1923, pe esplanada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului.

* Soldații care plecau în luptă nu aveau asupra lor acte de identitate, ci numai nişte tăblițe metalice de formă circulară, pe care le purtau la gît, legate cu un șnur. Pe acei „bănuți” era inscripționat un cod numeric unic, corespunzător datelor de identificare existente la fiecare unitate militară. Dar în timpul luptelor, din varii motive, aceste plăcuțe de identificare au fost distruse, făcînd imposibilă identificarea numelor militarilor uciși pe cîmpurile de luptă. Belgia a fost prima ţară din Europa în care s-a instituit, după Primul Război Mondial, conceptul de Erou Necunoscut, ostaşul care să întruchipeze sacrificiul tututor camarazilor săi, ştiuţi sau neştiuţi. Modelul va fi adoptat imediat de Franţa, Marea Britanie și Italia. În România s-a pus această problemă începînd cu anul din 1921, Societatea patronată de Regina Maria primind însărcinarea de-a stabili exact modul în care va fi ales Eroul Necunoscut. În alte ţări fie o femeie, fie un ofiţer, au ales Eroul naţiunii. La noi, în schimb, Eroul Necunoscut a fost ales de un copil în vîrstă de 12 ani.Rămăşiţele pământeşti ale unor soldaţi necunoscuţi au fost alese din opt zone ale României în care se dăduseră lupte puternice: Raşcoviţa (Gorj, reprezentând frontul de pe Jiu), Bălăria (Vlaşca, reprezentând frontul pentru apărarea Bucureştiului), Azuga (Prahova, pentru apărarea Văii Parhovei), Topraisar (Constanţa, pentru frontul din Dobrogea), Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz (pentru frontul Moldovei) și de la Târgu Ocna. Au mai fost alese ulterior două zone – Ciucea (din apropiere de Cluj) şi Chişinău (actuala Republică Moldova).