Amintire de seară

L-am întrebat, cu mulți ani în urmă, pe prietenul meu Ion Stratan: Nino, ce loc ocupă femeia în viața ta? Fără să se gîndească prea mult, mi-a răspuns, învălătucit în nori groşi de fum de țigară, cu privirile-i parcă întoarse înlăuntru-i: Bătrîne Urs, eu am o teorie disjunctă între creier şi fratele trup. Nu sunt un tip senzual. Sunt un cerebral. Sunt şi un ideatic, dar stările mele sunt afective. Femeia, dragostea sunt atmosferă. Femeia este o înlesnire a vieții. O grijă. Este grija pe care femeia o acordă bărbatului singuratic, care atunci cînd scrie, are nevoie de linişte, de-o cafea, de-o țigară. Femeia este un un bun conducător de poezie. Întrebarea asta, dimpreună cu răspunsul ei (care fac parte dintr-o convorbire mai amplă, avută prin 1999) mi-am permis să le așez, la doar cîteva luni de la plecarea intempestivă, absurdă şi tragică a lui Nino dintre noi, în volumul nostru, Convorbiri la lumina gîndului.