Haihui printre cuvinte

„Locurile frecventate mai des de către ortodocșii slujnicari sunt două – grădina Cișmigiu pe timpul de vară și cafeneaua din Pasajul Român în timpul friguros al iernei.
Aici se adună slujnicarii de toate nuanțele de-și varsă veninul asupra oamenilor ajunși la putere. De cîte ori vei vedea un cerc de patru-cinci indivizi și vei auzi pe vreunul dintr’înșii vorbind cu agitație despre canalizarea râurilor, ridicarea oastei la cifra de trei sute de mii de indivizi, exploatarea carierelor de marmură și formarea unei flote pe Marea Neagră, să știi că acel om este slujnicar paraponisit; cată să mai știi și aceasta că slujnicarul este o ființă omnipotentă [numai în vorbe]; el nu are decît să zică un cuvânt și țara este brăzdată de șosele și drumuri de fier, casele statului se umplu de bani, cultura și instrucția ajung pe cea din Germania, cu un cuvânt România se ridică la cel mai suprem grad al fericirei sale; din nenorocire, însă, guvernul nostru nu știe să se folosească de consiliile patrioților slujnicari, și de aceea lucrurile merg cu susul în jos.”

Nicolae Filimon

(„Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala”, nuvelă, 1916)