„Viața, de conceput mai mult ca o sumă de exerciții de rezistență decât sub forma ei ofensivă, activă. Rezistenţă, adaptare, supravieţuire. Momente albe, negative, deviante. Când derularea zilelor se tulbură, retragere, repliere, acoperire.
Cel care se ascunde în somn.
Somnul care regenerează pofta de a trăi.
Somnul care face posibil sentimentul cotidian, atât de necesar, al începutului, al reluării. Nu poţi trăi necontenit. Nu atât oboseala, cât nevoia unor segmentări, a unor popasuri. Fragmentele zilelor noastre fac pânza continuă a vieţii. Mitologiile personale ale zilei. Unităţi de timp programabile. Metafizica unui anotimp, intermitenţele dragostei. Descoperire şi recunoaştere asta e toată dialectica. Somnul ne ajută să nu ne uităm viaţa. Capitolele unui roman, pasajele unei proze. Cititorul care respiră şi cu privirea cînd citeşte. Trebuie să-i oferim acel aer. Oricît de moderni şi experimentali am fi, nu putem ignora faptul că trupul îşi are obişnuinţele lui care rămân aceleaşi chiar şi în faţa unor pagini de carte.”
Gheorghe Crăciun
[„Grandangular (5)”, în „ Mecanica fluidului”, Editura Cartea Românească, 2014]
(în fotografie: Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun, în dreapta, Fundulea, 1983)
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu