„Pentru
mine, teatrul e un mod de viaţă. Mă ţine în viaţă. Am făcut teatru din
dragoste, nu din frică. Din bucuria şi norocul de a fi cunoscut o întreagă
pleiadă de oameni de teatru adevăraţi.”
„Sunt
un om care crede-n Dumnezeu. Cred că există un Dumnezeu unic, indiferent de cum
îl numește omul. Toate religiile se întîlnesc în același punct. Iar teatrul e
și el o ușă care se deschide spre… E o poartă prin care poți ajunge la
Dumnezeu. E în natura lui să ducă la Dumnezeu. Pentru că cine are știința
sufletului uman, cine știe mai bine decât Dumnezeu ce e în noi? Și noi încercăm,
la rîndul nostru, să descoperim ce e în noi și, ca să ajungem să descoperim ce
e în noi, încercăm să ne apropiem de cine știe, adică de Dumnezeu. Teatrul e o
formă în care se pune această întrebare.”
„La
noi mă deranjează cel mai rău, o stranie neimplicare a implicării. Nu pot să nu
văd că în 30 de ani nu s-a construit un teatru… N-avem drumuri, n-avem
educație… Cultura a fost în ultimii 30 de ani subfinanțată. La noi e mult
zgomot pentru nimic… Iar al doilea lucru care mă deranjează este această
disperare de a avea tone de bani. Ce faci cu ei? Unii fac averi de sute de
milioane de euro. Și stai și te întrebi ce fac cu ei? Își fac viloaie imense…
Strângi, strângi, strângi și pe urmă se întîmplă ceva și peste două luni ai
murit. Și la ce folosește?! Iar la lumea mare mă deranjează un lucru care
probabil că e în natura noastră: uităm repede.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu